Ionuţ Ştefănescu şi cutremurul din Nepal

Alpinistul pietrean Ionuţ Ştefănescu, a urmărit cu sufletul la gură tragedia care a lovit statul Nepal, în urma cutremurului care a avut loc în urmă cu peste două săptămâni şi care până la această oră s-a soldat cu peste 7000 de morţi şi 14.000 de răniţi. Temerarul din Piatra Neamţ a fost afectat de drama prin care a trecut ţara asiatică, în condiţiile în care a fost de 4 ori în Nepal în expediţiile de pe Himalaya. Ionuţ Ştefănescu a mers prima dată în ţara dintre India şi China în anul 2010, când a escaladat unul dintre vârfurile din Himalaya, iar ultima dată în 2014, când a ajuns singur pe vârful Baruntse, dintr-un grup de 6 alpinişti pietreni. Sportivul pietrean a cunoscut îndeaproape locurile afectate de cutremurul de acum două săptămâni, a locuit în casele oamenilor de acolo, unde şi-a făcut mai mulţi prieteni, cel mai apropiat fiind Peme Sherpa, unul dintre şerpaşii care l-au însoţit în toate expediţiile din Himalaya. Peme Sherpa, alături de alte grupuri de alpinişti români, s-a aflat pe munte în momentul cutremurului, însă acesta a scăpat cu bine, la fel ca şi temerarii din ţara noastră. Ionuţ Ştefănescu a luat imediat legătura cu prietenul său după cutremur, prin intermediul unui alt alpinist român, şi s-a bucurat la aflarea veştii că Sherpa şi ceilalţi români a scăpat cu viaţă din una dintre cele mai mare tragedii care a lovit statul nepalez. Catastrofa din Nepal i-a dat de gândit alpinistului pietrean, dar şi altor iubitori de munte, dacă se mai merită riscul în astfel de expediţii.

”Am stat în casele lor, am fost în templele lor, ne-am rugat împreună”

Rep: Ionuţ, cum ai trăit drama din Nepal, mai ales că tu cunoşti foarte bine locurile afectate de cutremur?

I.Ş: E o tragedie greu de descris în cuvinte, deja numărul deceselor este de mii de persoane şi te strânge în spate când te gândeşti ceea ce s-a întâmplat, mai ales că eu mergând de 4 ori acolo am stat în casele lor, am fost în templele lor, ne-am rugat împreună, am mâncat împreună, am împărţit acelaşi cort de multe ori. Simt personal durerea lor, au murit foarte mulţi. Vorbim odată de cei aflaţi în vizită la temple, cei care merg în tracking, şi cei care merg în expediţii de vârf, dar vorbim şi de cetăţenii statului care şi aşa sunt amărâţi. Dacă unul îşi face o casă din nişte resturi, altul îşi face o casă rezemată de prima, altul lângă, altul peste ei şi e ca un castel de cărţi de joc. A aşteptat cutremul ăsta să spulbere tot. Vorbim de temple vechi de mii de ani şi de viaţa de zi cu zi de pe străzi. Vedeam la ştiri ceea ce au filmat agenţiile internaţionale şi erau străzile pe care eu am mers, locurile pe care eu le ştiu foarte bine. Din fericire pentru noi, pentru români, cei 5 alpinişti aflaţi în expediţie în Himalaya în diferite locaţii, au scăpat cu bine. Oricum pentru ei a fost greu, pentru că drumul de retragere a fost afectat de cutremur şi au trebuit să treacă prin khumbu icefall care e o cădere de zăpadă. Şi aşa e foarte greu de trecut pe acolo, iar acum cu aceste avalanşe nu s-a mai putut trece. Au fost nişte elicoptere care i-au extras din munte şi i-au dus în siguranţă jos. Celelalte grupuri care s-au aflat în tracking au fost prinşi undeva la mijloc, între nenorocirea de jos, de sub 4000 de metri, şi între avalanşele care sunt la o altitudine ceva mai sus. Mă bucur că au scăpat cu bine, dar vorbim deja de mii de decese, foarte mulţi oameni care au murit şi încă sunt persoane căutate, care nu sunt găsite.

Rep: Despre prietenul tău, Peme Sherpa, aflat şi el pe munte, ce ştii?

I.Ş: În 2010, în prima mea expediţie, am mers pe un vârf de 6000 de metri, cu Peme Sherpa, doar noi 2, şi s-a creat o relaţie de prietenie specială, i-am cunoscut familia, copiii, acum mai nou nepoţii, ultima dată, în 2013 şi 2014 şi am fost îngrijorat pentru soarta lor în Kathmandu, ştiam exact care sunt condiţiile în care locuiesc acolo. Ştiu că Peme a fost în acele zile într-o expediţie de tracking, într-o plimbare la altitudine cu un grup de români, tot eu l-am recomandat pentru grupul acesta de români, ştiu că îşi face datoria şi este un om extraordinar. La început nu a răspuns deoarece comunicaţiile au căzut de tot în Nepal, nu se putea lua legătura în niciun fel cu el. În cele din urmă mi-a spus Radu Vâlcu, organizatorul aventurii româneşti în Nepal, a găsit undeva semnal la internet şi mi-a spus că şi grupul de români şi Peme Sherpa ca şi ghid, şi familia lui în Kathmandu e bine, nu ştiau nimic de părinţii lui care trăiesc undeva la 5600 de metri, în zona Makalu, unde noi am fost foarte aproape în 2014. Este foarte tragic ceea ce s-a întâmplat în Nepal şi cred că foarte mulţi oameni se vor gândi de două ori dacă să se ducă în Nepal să-şi mai petreacă vacanţele sau să urce pe vârf. Deci ceea ce spuneam de atâtea ori, ce simţeam de atâtea ori, odată din expediţiile în care am participat eu, văzând echipa cu care am mers, şi experienţa acumulată de-a lungul timpului, văzând celelalte expediţii internaţionale, mi-am dat seama că nu este suficient să te pregăteşti fizic aici şi să spui, „da, am banii să ajung pe vârf”, banii nu te duc pe vârf şi ce am spus la fiecare întâlnire pe care am avut-o cu publicul şi cu oamenii de la noi din oraş, de fapt noi nu cucerim nimic, nu cucerim niciun vârf. Asta este dovada supremă, muntele te lasă uneori să urci pe el şi alte ori îţi spune „STOP”, rămâi acasă, du-te acasă sau rămâi aici.

Rep: Ce proiecte ai în perioada următoare?

I.Ş: În perioada asta trebuia deja să ne facem bagajul pentru America de Nord. Din nefericire, eu nu mi-am strâns banii necesari aşa că proiectul cu Denalii pică pentru mine, asta e, privim mai departe. În vară o să merg în Alpi pentru a nu ştiu câta oară cu un grup în Gran Paradiso şi Mont Blanc şi să vedem ce se va întâmpla, cum voi reuşi să îmi gestionez fondurile pentru toamnă şi primăvară. În principiu, pentru primăvara anului viitor era programat acel 8000 de metri în Himalaya. Să vedem că iarăşi, 8000 de metri în Himalaya e mai scump decât America de Nord, să vedem cum se vor lega lucrurile. Eu sunt pregătit, mă antrenez în continuare, echipa Ciprian Chelariu, cu care mergem umăr la umăr şi el e pregătit, om vedea.