Ionel Stoleru, un primar revoltat: „Suntem la putere, dar eu nu simt asta!”

Discuţia cu Ionel Stoleru, primarul comunei Văleni, a început, fireşte, de la cifrele bugetului local, cum sunt cele alocate acum în comparaţie cu anii trecuţi. Iniţial, edilul şef părea destul de calm, resemnat chiar. După care şi-a „dat drumul”, şi-a spus tot „năduful”. În sinteză, iată cum a descurs dialogul cu domnia sa.

Rep.: Bugetul?

Ionel Stoleru: Este mai mic cu 15 la sută faţă de cel din anul trecut. Cel mai tare ne-a „lovit” la investiţii, mai cu seamă la drumuri. La celelalte cheltuieli, la salarii, nu se prea „umblă”, dar la investiţii da. Pentru modernizare drum comunal, deja s-a ţinut licitaţia, aşteptăm banii alocaţi prin HG 577. Sperăm ca, imediat după Paşti, să ne apucăm de lucrare. Este vorba de modernizarea unei porţiuni de 2,5 km în satul Moreni şi 1.800 m în satul Văleni, spre Tupilaţi. Bineînţeles, vor reuşi cu sprijinul parlametarilor nemţeni. Sper să mă ajute, că, altfel, iar n-avem finanţare! Apoi, foarte urgentă este şi Şcoala Văleni.

Rep.: S-a mai făcut ceva acolo?

I.S.: Investiţia este începută din anul 2008, iar acum suntem în proces cu constructorul. Avem lucrări executate şi neachitate în valoare de peste 2 miliarde lei vechi, restanţa vine tocmai din 2008. Mâine-poimâine ne putem „trezi” cu conturile primăriei blocate. Firma are perfectă dreptate, are de primit nişte bani, lucrările sunt demult făcute. Tot am discutat pe plan local, dar n-am ajuns la nici un rezultat. Am făcut „n” dosare” şi tot degeaba. După alegerile parlamentare de anul trecut, partidul din care fac parte, PSD, a ajuns la putere. Suntem la putere, dar eu nu simt asta. Pe timpul PDL am făcut 6 km de asfalt în comună. Acum, pe timpul USL, ar trebui să fac cel puţin 12 km de asfalt. Dar nu văd nimic deocamdată. E „criză” totală. Nu am cui să mă mai adresez. Mă plâng la parlamentarii noştri, fac hârtii şi dosare. Toate le dau pe bază de semnătură. Nu e ca să dai un telefon şi, după 3 zile, să „mişte” ceva. Nu! După 3 zile suni din nou şi… tot degeaba.

Rep.: Vă propun să ne întoarcem la şcoală. Din câte ştiu, clădirea şcolii a fost retrocedată fostului proprietar. Unde învaţă acum copiii?

I.S.: Am dat şcoala, că aşa zicea legea. În 2008 ne-am apucat să facem şcoală nouă. Numai că nu mai reuşim s-o terminăm. S-a construit parterul şi cu atât am rămas. Copiii i-am „împânzit” prin toată comuna, fac naveta şi de la 15 km. Am 28 de copii de la grădiniţă care stau în 9 m.p. Nu ştiu dacă mai este aşa ceva, pe undeva, în România! Nu cred. Am făcut adrese, am trimis şi poze. Nu vede nimeni, nu ştie nimeni ce-i de făcut. Acum aştept, poate în 2016 se schimbă guvernul, poate facem ceva abia după asta. O grupă de grădiniţă face ore la primărie, dar şi clasa zero e tot aici. Copiii stau foarte îngrămădiţi şi la Grădiniţa Văleni. În grădiniţa din satul  Munteni, cum spuneam,  avem 28 de copii în 9 m.p. Dacă unii pot crede că un copil poate învăţa acolo…Am anunţat toţi factorii implicaţi, parlamentarii nemţeni, cu toţii ştiu situaţia din comuna Văleni. Ni se spune la infinit: aşteptaţi, aşteptaţi… Dar până când? A trecut votarea, la noi parlamentarii au ieşit cu 95 la sută! Cu aşa procent, eu nu sunt în stare să continui lucrările la  o şcoală? Cui să mă mai plâng? Să fac hârtii şi dosare aşa, degeaba, de-aiurea?