* „Toată viaţa am lăsat de la mine”, a declarat primarul de Alexandru cel Bun
Din 15 februarie, legea îi obligă pe cei care au un litigiu în domeniul relațiilor de muncă sau de familiei să participe la ședinţa de informare asupra beneficiilor medierii. Această ședință nu presupune nici o cheltuială pentru părți, participarea este gratuită, însă există mici excepții. „Când părţile vin la această şedinţă, nu costă absolut nimic. La final, însă, se emite acel certificat sau proces verbal care este dovada pentru instanţă şi abia acest document ar putea fi achitat de părţi, dar nu ca o taxare, ci undeva ca cheltuială de secretariat, ceva modic”, este de părere avocatul Valentin Trifescu, unul din membrii fondatori ai Centrului de Mediere Neamț.
De asemenea, un aspect important îl constituie dovada convocării părților la ședința de informare, care în opinia altui mediator ar putea presupune cheltuieli. „Convocarea părților la ședința de informare se poate face și prin e-mail, dar de regulă se face prin poștă și asta înseamnă ca mediatorul, dacă el este cel care se ocupă de convocator, să suporte o cheltuială. Dovada convocării este un document fără de care nu putem elibera certificatul sau procesul verbal de mediere cu care părțile se prezintă în instanță”, spune avocata Mihaela Nichifor, alt membru fondator al Centrului de Mediere Neamț.
Mediatorii nemţeni au făcut un memoriu adresat Consiliului de Mediere central, Guvernului şi Ministerului Justiţiei. În document, aceștia își arată nemulțumirea față de datele diferite la care se aplică prevederile legate de mediere din Noul Cod de Procedură Civilă și cele din legea medierii, precum şi față de eliminarea posibilităţii restituirii taxei judiciare de timbru în cauzele pe drepturi patrimoniale. „Suntem nemulţumiţi pentru că a fost amânată pentru luna august măsura sancționării cu inadmisibilitatea acțiunii în instanţă atunci când lipseşte dovada participării părţilor la şedinţa de informare asupra medierii”, mai spune avocatul Valentin Trifescu. „În al doilea rând, am sesizat și anularea prevederii ce permitea restituirea taxei judiciare de timbru în anumite cauze, cum sunt partajele şi succesiunile, pentru că în această situație omul nu mai are nici un interes să vină la mediere. Activitatea noastră are de suferit şi aşa, pentru că din 2007 oricum facem muncă voluntară în acest domeniu, şi acum oamenii nu mai au nici un interes să vină la mediere. Până acum se restituia această sumă la finalul procesului, după ce părţile veneau la mediere şi ajungeau la un acord în baza căruia puteau cere în instanţă recuperarea taxei, dar s-a intervenit și s-a abrogat acest beneficiu”.
* Valerică Frăţilă s-ar face mediator
Primarul comunei Alexandru cel Bun consideră că cea mai bună cale de rezolvare a unui conflict este dialogul. „Medierea este foarte binevenită, eu sunt de acord ca oamenii să stea la discuții şi să facă compromisuri”, consideră Ion Rotaru. „O spun eu, care toată viața am lăsat de la mine, pentru că flexibilitatea poate aduce rezultate. Eu chiar luni am avut o discuție cu reprezentanții bisericii de la Plopușor, cu care primăria se judecă de vreo 7 ani din cauză că cineva a reclamat că e prea aproape de ultima casă, ceea ce nu-i adevărat. Și după atâția ani de judecată, am ajuns în sfârșit să ne dorim cu toții să ajungem la o înțelegere, să stăm să discutăm și să vedem cum terminăm conflictul. Și chiar am stabilit să ne întâlnim săptămâna viitoare, sperăm să ajungem la un acord, am pierdut prea mult timp. Tocmai de aceea spun că medierea este foarte bună, pentru că nu mai pierzi bani cu avocații, câștigi timp și rămâi și prieten cu fostul adversar”.
Una din părțile favorabile ale medierii este faptul că se desfășoară în cadru restrâns, discuțiile dintre părți purtându-se doar în fața mediatorului. Valerică Frățilă, fostul șef al Casei județene de Asigurări de Sănătate, care tocmai a pierdut o serie de patru procese intentate conducerii de la București față de modul în care a fost demis, apreciază și el medierea. „Eu chiar mi-am dat masteratul în mediere și încep să mă gândesc serios la a practica această activitate, pentru că este cea mai bună variantă de stingere a unui conflict. Una e să te duci în sala de judecată, să ai atâția spectatori și să dureze procesul ani de zile, cu bani cheltuiți cu avocații, și alta este să te întâlnești cu partea cealaltă, la o cafea, să discuți doar în fața mediatorului, să cântărești fără presiune avantajele și dezavantajele celeilalte oferte, pentru că mai lasă unul, mai lasă celălalt, și până la urmă câștigă toată lumea. Procedural, ar fi bine ca judecătorul chiar să delege competența mediatorului, astfel ca mai întâi să se parcurgă această etapă de dialog și abia apoi, dacă părțile nu convin, să se ajungă la proces”.
Nu în ultimul rând, partea de publicitate care însoțește, cu foarte puține excepții, ședințele de judecată, este un alt aspect pentru care medierea este preferată. Mediatorul are chiar obligația deontologică să păstreze secretul profesional asupra discuțiilor dintre părți. Cu toate neplăcerile inerente, mediatorii nemţeni spun că situaţia se va aşeza pe parcurs şi după o inevitabilă perioadă de corecturi impuse de aplicarea acestor prevederi. Medierea nu este o noutate, dar domeniul ei de aplicare a fost extins şi pe alte materii decât cel comercial, de pildă. Aducerea părţilor unui conflict de la monologuri pe holurile instanţelor, la dialog necesită, în schimb, dorinţa părţilor de a termina acel conflict la un mod onorabil pentru toată lumea, în cel mai scurt timp cu putinţă şi cu cele mai mici costuri.
Când este obligatorie medierea
Informarea despre mediere este obligatorie pentru conflicte în domeniul protecţiei consumatorilor, în domeniul dreptului familiei, în cel privind litigiile legate de posesie, grăniţuire, strămutare de hotare ori în alte litigii care privesc raporturile de vecinătate, în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională (malpraxisul), în litigiile de muncă legate de încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, dar nu în cele în care s-a dat deja o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, precum şi în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
