Zilele trecute am primit o veste care mi-a întărit credința că Dumnezeu are grijă de cei ce-l slujesc cu credință.
În anii 80, când am cunoscut, în calitate de Director al Centrului cultural al Județului Neamț, un grup de „artiști amatori“ foarte talentați, i-am ajutat, cu toată modestia, să-și creeze un „cenaclu“ de pictură. Țin minte că membrii UAP Piatra Neamț au considerat acest lucru un afront teribil. Am organizat apoi, sub egida instituției, mai multe expoziții ale membrilor „cenaclului“. Aceleași reacții. Am continuat, iar în 1992 am organizat „Zilele culturii nemțene la Biaritz“. Au fost prezenți – pe lângă formațiile muzicale, folclorice și proiecțiile de filme – și 12 artiști plastici, printre care și un „amator“ , Ioan Popei. Surpriză! Majoritatea „profesioniștilor“, mai puțin regretata Iulia Hălăucescu, s-au întors cu lucrările acasă, în situația în care toate lucrările „amatorului“ Ioan Popei au fost vândute unui „impresar“ care a câștigat „licitația“ cu ceilalți impresari francezi.
Au urmat apoi expozițiile organizate, repetat, de instituție în Belgia și Olanda. Toate cu un succes semnificativ nu numai pentru artist, dar și pentru România. La Rotterdam expoziția a fost onorată și prezentată de ambasadorul de atunci al României în Olanda într-o conferință în fața celor mai importanți oameni de afaceri olandezi. Revenind în țară, am cerut conducerii UAP locale ca dl. Popei să fie primit în UAP. Mi s-a dat un răspuns arogant: nu se poate, întrucât nu este absolvent de studii superioare. I-am întrebat pe UAP-iștii nemțeni dacă eu, absolvent al Facultății de Filologie din Cluj Napoca, sunt scriitor?! Sau dacă orice profesor de desen, cu studii de specialitate est și pictor. Normal, nu am primit decât priviri disprețuitoare. Și, de la unii „artiști“ de vârsta mea, sfatul să mă liniștesc. „Valorile“ din UAP-ul local își apărau, cu înverșunarea invidioșilor, „domeniul“. Geaba le-am spus că în alte țări nu se aplică acest principiu, că mari artiști ca Michelangelo Buonarroti, Leonardo da Vinci, Rafael sau Tizian etc. nu au absolvit academii de arte și nici măcar Institutul de Artă Plastică din București! Măi să fie! Sigur, acești „monștri sacri“ ai picturii internaționale nu ar fi fost acceptați nici la Galeria de artă a UAP Piatra Neamț! Și pe bună dreptate! Se pot ei compara cu X, Y, Z, V etc. dintre artiștii „diplomați din Piatra Neamț“?!
Și, ca să termin, zilele acestea am primit vestea că UAP București, analizând dosarul „amatorului“ Ioan Popei, l-a primit în rândul UAP cu drepturi depline!
Ceea ce mi-aș dori este ca și membrii filialei UAP Neamț să înțeleagă ceva din acest fapt, dincolo de faptul că le doresc să-și perfecționeze „talentul“ căpătat prin studiile superioare, care, pentru toate profesiunile, nu fac nici cât talentul „părintelui“ Ion Creangă.
Prof. C.H ALUPULUI RUS