Ioan Cernat, fermier în Ceahlău: „În Ardeal, vin ungurii şi iau de la poartă laptele de capră”

* Subvenţia pentru o vacă, un pumn de tărâţă zilnic

Rep.: În urmă cu câţiva ani, v-am întâlnit la stână, acolo unde aveaţi concesionată o suprafaţă mai mare de păşune. Eraţi foarte mândru de vitele dumneavoastră, dar mai cu seamă de capre. Aveaţi pe atunci peste 100 capete. Eraţi foarte hotărât să sporiţi efectivele, să fiţi fermierul cu cele mai multe capre din judeţ. Făceaţi zootehnie cu multă pasiune, deşi meseria de bază e cu totul alta! Vă gândeaţi foarte serios şi la un proiect mai amplu de modernizare şi dotare a fermei, cu bani europeni dacă se putea. Ce s-a ales de „visurile” de atunci?

Ioan Cernat: Am redus mult efectivele de capre. Acum mai 50, din cele 200  câte am avut la un moment dat. La noi, cel puţin în zona de munte, e o mentalitate peste care încă nu s-a trecut, încă se menţine acea reţinere atunci când e vorba de laptele de capră. Numeri pe degete oamenii care ştiu cu adevărat ce înseamnă brânza de capră şi ce efecte benefice are pentru sănătatea omului. Ei ştiu de oaie, şi nu-i scoţi din ale lor. Dacă eram cu ferma de capre în zona Mureş, alta era situaţia. În Ardeal vin ungurii şi iau de la poartă laptele de capră, cu un euro litru. La noi nu-l cumpără nimeni. Ba mai mult, rişti să nu mai vinzi nici caşul de oaie, de teamă să nu fie amestecat cu cel de capră. Asta-i la noi „gândirea”! Apoi, mai sunt şi autorităţile silvice, care ne pun beţe în roţi!. Doamne fereşte să afle că ai capre! Iau „foc” dacă păşunezi caprele pe lângă pădure. V-am spus, am 50 de capre şi le-am învăţat să stea pe păşune, la fel ca şi oile. Am renunţat la capre pentru că nu aveam desfacere la produsele obţinute. Până să se schimbe mentalitate, mai trece foarte mult timp.

Rep.: Cu vitele vă e mai uşor?

I.C.: Am peste 50 de vaci. De 4 ani am apelat la serviciile de montă artificială. Aşa pot ţine sub control rasele pe care vreau să le am în fermă. Am rase bune, sunt foarte bine metisate. Am vaci foarte bune de carne, la fel şi pentru lapte. E vorba de rase pure,  belgiene pentru carne, Bălţată germană, Bălţată elveţiană şi Brună austriacă. La început, prin 2005, ideea a fost bună. Se dădeau altfel subvenţiile, îl încurajau pe deţinătorul de animale. După 2007, în urma negocerilor de aderare la UE, s-au stricat treburile în zootehnie. N-a mai crescut cuantumul subvenţiei, de ani buni este tot de 400 lei pe cap de bovină. Când a început cu subvenţia, kilogramul de cereale era de 50 bani, adică 5000 lei vechi.  Acum a ajuns la 1,2 lei kilul,  adică de aproape 3 ori mai mult. Ştiţi ce înseamnă subvenţia pentru o vacă? Zilnic, un pumn de tărâţă!  La atât se ridică subvenţia! Degeaba se face atâta tam-tam pe această temă. Dacă cineva crede că poţi îngrăşa vaca cu un pumn de tărâţă, se înşeală amarnic. Costul cu hrana animalelor a crescut foarte mult, dar din păcate, nu se regăseşte şi în preţul produsului finit. E ceva aproape nesemnificativ, o creştere de doar 2-3 lei. Pe atunci  era 10 lei  kilogramul de caş. Acum, cel mai scump e 14-15 lei/ kg, iar când n-au încotro, îl dau şi cu 10 lei kilul. Acum ne omoară şi cu văcăritul!

Rep.: Sunt chiar atât de împovărătoare noile taxe, impozitul pe venitul agricol?

I.C.:  Sigur că da! Am înţeles că impozitul  va fi în jur de 90 lei pentru o vacă. Anul trecut ni se spunea că se măreşte subvenţia la bovine, că va ajunge la 500 lei pe cap de animal. Dacă plăteşti impozitul, nu ajungi tot la 400? Cum să fie mai bine? E cu mult mai greu! Am o propunere pentru  cei care hotărăsc soarta fermierilor şi a agricultorilor, în general. Îi invit la mine, la fermă,  în grajd, să stea numai o noapte, pe timpul fătării animalelor. Să vadă cum e munca în agricultură. După asta să vorbească de subvenţii şi de impozitul pe venitul agricol! Să ne consulte când iau decizii. Noi, văcarii, suntem foarte bine organizaţi, local şi central, la nivel de federaţie afiliată la organismele internaţionale de profil. Nu suntem ai nimăni, „fii ploii”, lăsaţi de izbelişte pe străzi…

Ioan Cernat, fermier în Ceahlău:  „În Ardeal, vin ungurii şi iau de la poartă laptele de capră”