INVITAŢIE PENTRU CONDEIERII NEMŢENI: CONCURS DE ESEURI, PE TEMA RĂZBOIULUI DE INDEPENDENŢĂ

06/05/2019

Până pe data de 20 mai, elevii nemţeni sunt invitaţi să participe la cea de-a III-a ediţie a Concursului de eseuri „Chipul țăranului-soldat și al satului, în opera lui Mihai Eminescu”, eveniment organizat de Filiala Galaţi a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR). Potrivit organizatorilor, concursul reprezintă o oportunitate pentru cunoașterea și aprofundarea operei eminesciene, în special a poeziei și scrierilor jurnalistice privitoare la jertfa ostașilor români și a națiunii noastre pentru dobândirea Independenței României de la 1877 -1878. „Un alt obiectiv al concursului este acela de a-i invita pe concurenți la studiu, dialog și comunicare, prin cuvântul scris, și de a-i apropia pe copiii și tinerii noștri de profesia de ziarist. Vor fi apreciate creațiile care ilustrează dragostea față de țară, de pământul străbun și recunoștința pentru dorobanții care s-au jertfit pentru libertatea și neatârnarea viitoarei noastre țări – România Mare”, precizează Maria Stanciu, preşedinta Filialei Galaţi a UZPR. Concursul este organizat pe două secțiuni: prima secţiunea este destinată școlarilor de clasele V-VIII, iar cea de-a II-a se adresează liceenilor de clasele IX – XII. Lucrările vor fi redactate în Times New Roman, corp 14, pe maximum două file. Eseurile și/sau portretele vor fi analizate și evaluate de un juriu format din ziariști cu experiență în presă, membri ai Filialei Galați ai UZPR, profesori. Concursul se va finaliza cu premierea celor mai bune lucrări, eveniment organizat în prima parte a lunii iunie. Data, ora și locul, vor fi anunțate pe pagina de facebook a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala Galați sau prin e-mail. Se vor acorda premiile I, II și III, pentru cele mai bune eseuri, premiile constând în cărți și diplome. Lucrările clasate pe locul I, de la ambele secțiuni, vor fi publicate în presa on-line a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Cei interesați pot trimite lucrările pe adresa privată de facebook a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala Galați, până pe 20 mai 2019. Dorobanţii În sprijinul concurenţilor, organizatorii oferă ca bibliografie articolul „Dorobanţii”, semnat de Mihai Eminescu, publicat în cotidianul „Timpul”, din data de 30 decembrie 1877, pe care-l redăm, mai jos, în întregime, pentru frumuseţea şi profunzimea scriiturii marelui nostru gânditor: „Au sosit în Bucureşti dorobanţii de pe câmpul de război. Aceşti eroi, cu care gazetele radicale se laudă atâta, sunt, mulţumită guvernului, goi şi bolnavi. Mantalele lor sunt bucăţi, iar sub manta cămaşa pe piele, şi nici cojoc, nici flanelă, nici nimic. Încălţaţi sunt tot atât de rău, unul c-un papuc ş-o opincă, altul c-o bucată de manta înfăşurată împrejurul piciorului, toţi într-o stare de plâns, într-o stare care te revoltă în adâncul inimei. O spunem de mai nainte, nici o scuză, nici o justificare, nici o esplicaţie nu ne poate mulţămi faţă cu această mizerie vădită şi strigătoare la cer. Canibali au fost acei ce i-au trimis iarna la război în asemenea stare? Nu mai întrebăm de au fost români sau nu. Suntem de mai nainte siguri că numai români n-au putut fi aceia cari i-au trimis pe ţăranii noştri în asemenea stare în Bulgaria. Dar am fi putut crede ca să fie cel puţin oameni. Turcii, despre cari se zicea că mor de foame şi de frig, au sosit la Bucureşti mai bine îmbrăcaţi şi mai îngrijiţi decât soldaţii noştri. Ruşii cari pleacă la câmpul de luptă sunt toţi îmbrăcaţi bine, cu cojoc şi cu manta sănătoasă, şi bine încălţaţi; la ai noştri îmbrăcămintea e curat ironia unor haine, e goliciunea parafrazată. Şi astfel au petrecut aceste victime ale radicaliei, ca să nu zicem un cuvânt mai rău, în zăpadă şi în ger, nemâncaţi, neîmbrăcaţi, decimaţi mult mai mult de frig şi de lipsă decât de gloanţele duşmanului. Nu sunt în toate limbile omeneşti la un loc epitete îndestul de tari pentru a înfiera uşurinţa şi nelegiuirea cu care stârpiturile ce stăpânesc această ţară tratează cea din urmă, unica clasă pozitivă a României, pe acel ţăran care muncind dă o valoare pământului, plătind dări hrăneşte pe aceşti mizerabili, vărsându-şi sângele onorează această ţară. Şi pe când aceşti cumularzi netrebnici, această neagră masă de grecotei ignoranţi, această plebe franţuzită, aceste lepădături ale pământului, această lepră a lumii şi culmea a tot ce e mai rău, mai mincinos şi mai laş pe faţa întregului univers face politică şi fanfaronadă prin gazete şi se gerează de reprezentanţii unei naţii ai cărei fii aceste stârpituri nu sunt şi nu pot fi, tot pe atuncea soldatul nostru umblă gol şi desculţ, flămând şi bolnav pe câmpiile Bulgariei, îi degeră mâni şi picioare, de cad putrede de pe trupul viu al omului şi, veniţi înapoi în ţară, cad pe drumuri în ţara lor proprie de frig şi de hrană rea. Şi tot în această vreme vezi greci obraznici în mijlocul Bucureştilor refuzând de a-i primi în cartier. Am ajuns cu teoria de „om şi om” aşa de departe încât fiece grecotei, fiece venitură, fiece bulgăroi e mai om în această ţară decât acel ce-şi varsă sângele pentru ea. Scuzabil n-au fost acest război, dar esplicabil putea să devie purtat în condiţii normale, dar în modul în care s-au purtat, cu oameni goi şi flămânzi, au fost o adevărată crimă, un omor de oameni prin foame şi frig. Consistă această ţară din călăi şi din victime?” (Mihai Eminescu, „Opere”, vol. V, „Publicistică”, 1 noiembrie 1877- 15 februarie 1880, ediție îngrijită de acad. Dimitrie Vatamaniuc, Editura Național, 2010 şi în „Mihai Eminescu”, vol. X, Editura Academiei RSR, 1980).

Irina NASTASIU