* Marian Drăghiceanu este cel mai tânăr fotbalist premiat la Gala laureaţilor sportului nemţean
Printre zeci de sportivi mai mici şi mai mari, un puşti cu pulover în dungi se miră de toţi şi de toate. Este Marian Drăghiceanu, unul dintre mezinii Galei sportului nemţean din acest an. S-a aşezat în rând cu ceilalţi fotbalişti premiaţi. Doru Popadiuc, Cătălin Ştefănescu şi Alexandru Margine sunt acolo în calitate de internaţionali de juniori. Lipseşte Andrei Marc, cooptat în lotul pentru meciul cu CFR Cluj.
Pe scenă, fac un cerc protector în jurul micului lor coechipier. Se vede că locul lui Marian nu este acolo. A mai primit trofee, dar numai pe terenul de fotbal. Nu este obişnuit nici cu ţinuta civilă. Are o idee vagă despre ceea ce presupune o festivitate şi locul său în ea.
“Ştiu că voi primi un premiu. Am emoţii. Sper să nu mă pună să vorbesc”, spune micul fotbalist înainte de a-şi auzi strigat numele.
Tot timpul îşi caută cu privirea antrenorul. Nu este ca în meci, unde îşi permite să fie mai mult rebel. În sala de festivităţi, are nevoie de „indicaţiile” lui Florin Axinia. Care a lipsit exact când a fost premiat sportivul său. Dar Marian a făcut faţă cu brio momentului. Şi-a strâns tare în mână cel de-al doilea trofeu din acest an şi primii lui bănuţi câştigaţi din fotbal. A mai obţinut unul la turneul final al juniorilor D, la care Ceahlăul a jucat finala mică şi s-a clasat pe locul patru. Marian Drăghiceanu a fost declarat cel mai bun junior din România la această categorie. Iar clubul l-a nominalizat pentru premierile de final de an, alături de alte speranţe, unele cu minute bune în Liga I. La 13 ani, însă, Marian este cel mai tânăr fotbalist premiat la tradiţionala Gală a laureaţilor sportului nemţean.
“Eu nu cred că am câştigat atâtea trofee când eram junior”, spune Florin Axinia. “Nici nu ajungeam atât de des la turnee finale”.
Antrenorul l-a descoperit pe Marian acum vreo patru ani, la un meci între echipele şcolilor din Săvineşti şi Piatra Neamţ. Puştiul nu era greu de remarcat pe teren.
“Dribla tot. Juca de unul singur aproape”, l-a revăzut Axinia, care lucra deja de doi ani cu prima sa grupă de copii.
Marian s-a adaptat repede la fotbalul organizat, iar relaţia cu antrenorul a devenit una specială. Florin Axinia îl creşte ca şi cum ar fi propriul copil. Puştiul a progresat repede, pentru că s-a născut cu câte puţin din toate cele ale unui fotbalist. Nu are forţă, dar compensează cu alte calităţi.
“Are viteză, tehnică şi inteligenţă în joc”, spune Florin Axinia despre fotbalistul său, care este şi stângaci.
Prima confirmare a venit anul trecut, la etapa de zonă a Cupei Hagi, la care Marian Drăghiceanu a fost desemnat cel mai bun jucător. Ar fi primit titlul şi la turneul final, este convins antrenorul său, dar s-a îmbolnăvit şi a jucat mai puţin.
Cât Marian îşi aşteaptă rândul la premiere, mai sporovăim puţin. Vrea să se facă fotbalist, să joace la Ceahlăul, apoi să se transfere la Dinamo, căruia i-a rămas mare fan şi la vremuri grele. Vrea să fie un fotbalist iubit cel puţin la fel de mult ca antrenorul său.
“- Dar tu ştii cine a fost antrenorul tău?
– A fost cel mai mare jucător al Ceahlăului”.
Foto: Gelu Crăcană
