Afacerea „sarea în bucate”
*Ați observat că salamurile și semipreparatele din carne sunt tot mai sărate?
*”Kilogramul de sare alimentară este 0,35 de bani, cel de carcasă de porc 12 lei. Iar sarea reține uniform apa care astfel nu mai face pungi de lichid în produs”, spune un specialist în vânzări din industria alimentară
Documentarea „Afacerii sarea în bucate” pleacă de la un comentariu postat în urmă cu câteva săptămâni pe site-ul ziarulceahlăul.ro. O cititoare, care semna Mihaela, ne semnala faptul că i se pare că, de la zi la zi, semipreparatele din carne, dar și alte produse alimentare din comerț sunt parcă tot mai sărate.
„Sărat ocnă!” este replica populară care descrie produsul după care îți vine să bei apă la greu. Cam așa e și cu salamurile, pastrama, cotletul și celelalte produse din carne cumpărate din rafturile marketurilor. Ba, ca să fie tacâmul complet, în ultimul timp, parcă și cașcavalul, brânza topită sau brânza burduf parcă ar fi împachetate după ce au fost ținute în saramură.
* OPC cu mâinile legate
Problema nu este doar la Neamț ci e una generală, la nivel de țară. Mai mult sau mai puțin direct, specialiștii OPC recunosc că ei sunt cam cu mâinile legate – instituția nu are laboratoare proprii în județe. Când sancționează conținut crescut de sare, amidon sau alți compuși fie amendează sinceritatea producătorului (care a trecut corect pe etichetă componența), fie apreciază după gust și se bazează pe faptul că dând o amendă decentă aceasta nu va fi contestată de producător.
*”Din sarea din salam îți iei salariul!”
Dedesubturile conținutului excesiv de sare din produsele semipreparate ne-au fost explicate de un director zonal de distribuție: „Până acum câteva luni lucram pentru un mare producător de carne. Am observat și eu dar am primit și reclamații de la clienți – patroni de magazine – că parcă e tot mai multă sare în produse. Am ajuns la câteva săptămâni la sediul central și l-am putut prinde câteva minute pe patronul firmei. I-am explicat problema și a început să zâmbească. A cerut de la secretară ultimele facturi semnate pentru plată și mi-a arătat negru pe alb: tona de sare alimentară, ambalată la saci de 25 de kilograme era trei milioane și jumătate de lei vechi cu tot cu TVA. Carcasa de porc era 120.000 lei vechi/kilogramul cu tot cu TVA. Mi-a zis în față: <Ești băiat deștept. Știi calculul simplu – cheltuielile din firmă, inclusiv mașini, telefoane, salarii, le asigurăm din diferența dintre prețul materiei prime și a produsului finit. Kilogramul de sare e 35 de bani, cel de carne de porc (cu tot cu oase) e 12 lei. Fără oase ajunge la 15 lei. Adaugă procesarea, utilități, salariile personalului, salariile celor de la vânzări, vezi cu cât vindem produsul final și răspunde-ți singur. Dar nu uita că din sarea din salam și din pastramă îți iei și tu salariul>. Am ieșit năucit. Apoi, mi-au mai explicat chimiștii de pe linia de producție că este aproape imposibil de stabilit cu exactitate procentul real de sare din produs. Și încă un lucru foarte important – relația sare – apă. La un conținut scăzut de sare, apa din carne sau cea adăugată cu alte mirodenii nu se dispune unitar. Apar acele mici pungi gelatinoase. Un conținut ridicat de sare, bine amestecată, reține unitar mai multă apă. Nu mai apar pungile și apa, la rândul ei e impregnată uniform în carne”.
Același specialist în vânzări din domeniul alimentar a mai precizat că soluția reprocesării prin remalaxare a unor produse alimentare nu este o poveste: „La un cotlet afumat, la o costiță sau pastramă nu poți fi păcălit. Știi ce mănânci. Dar la cârnați afumați sau la salam nu știi niciodată dacă în acel baton nu se află și produse retrase de la vânzare pentru că expirau, şi au fost tocate și malaxate împreună cu componente de bază”.
* Trage la cântar
În traducere liberă, conținutul excesiv de sare, trage la cântar în defavoarea clientului. Îi afectează și buzunarul dar – și mai grav! – starea de sănătate pentru că salamurile „jumătate carne, jumătate sare” sunt boală curată.
Aproposde cântar – pe vremuri, în vechile alimentare, pe același principiu al păcălirii clientului, vânzătoarele cântăreau produsul așezat pe multă hârtie de ambalaj din aceea maro și groasă. Înșelătoria era evidentă: plăteai hârtia de ambalaj (care ar fi trebuit să fie gratuită sau nesemnificativă la cost) la preț de produs scump.
Acum, în fond, șmecheria e identică. Doar că nu mai profită vânzătorul, ci producătorul.
* Sănătatea? Vai și amar!
Opiniile medicilor și nutriționiștilor sunt clare: excesul de sare dăunează grav sănătății. Și, atenție, efectul negativ nu este unul singur, ci această îmbâcsire a organismului cu sare și produși derivați are o gamă întreagă de urmări care ne duc spre spital și – inerent – spre cimitir.
Nevoia fiziologică de sare este între două și patru grame pe zi. Două grame de sare este limita maximă admisă la 100 g de salam sau pastramă.
Ce sare peste nevoia organismului înseamnă risc crescut pentru hipertensivi, creșterea tensiunii arteriale, favorizarea apariției altor boli cardiovasculare sau a osteoporozei. Specialiștii leagă consumul excesiv de sare și de dezvoltarea ulcerului gastric, a cancerului de stomac dar și a unor afecțiuni ale creierului și chiar a creșterii riscului de Alzheimer.
Și alte afecțiuni sunt legate, fie ca apariție fie ca dezvoltare, de prea multă sare în bucate. Astfel că replica celebră din poveste trebuie reașezată: „Ca sarea în bucate. Dar cu măsură!”.
