Prezentă la Piatra Neamţ, sâmbătă, la o competiţie pentru debutanţi, dubla campioană olimpică Diana Mocanu s-a bucurat să vadă mulţi copii. Aglomeraţia din bazine este o imagine tot mai rară. Astăzi, înotul atrage din ce în ce mai puţini copii, a constatat dubla medaliată cu aur la Jocurile Olimpice din 2000, de la Sydney. Vin la iniţiere, cu puţin înainte de începerea verii, iar când sunt întrebaţi de performanţă, cei mai mulţi dispar.
„La clubul nostru, totul este gratuit. Ne rugăm de copii să vină, dar părinţii pun problema şcolii. Fac meditaţii din clasa I”, spune Diana Mocanu, antrenor la CSM Brăila.
Faptul că a reuşit de două ori performanţa supremă nu o ajută în munca de antrenor. Copiii nu stau la rând să se antreneze cu Diana Mocanu. Cei mai mulţi nici nu o recunosc la bazin. La vârsta multora dintre ei, campioana olimpică bătea recorduri în ţară. Din 15 sportivi, cu câţi lucrează în grupa sa de performanţă, antrenoarea Diana Mocanu nu are nici unul suficient de mult timp pregătit pentru un Campionat Naţional.
„Nu poţi să mai ai aceleaşi aşteptări. Nu mai există nici suportul părinţilor. Cum se intensifică antrenamentele, mulţi copii renunţă. La înot nu se munceşte mai mult decât în alte sporturi sau domenii. Oricine vrea să ajungă în vârf face sacrificii la fel de mari şi de multe, indiferent de activitate”, mai spune campioana olimpică de la Sydney.
Şi Diana Mocanu a vrut să renunţe. S-a întâmplat chiar înaintea Jocurilor Olimpice din 2000, care aveau să o aşeze în istoria nataţiei.
„Situaţia devenise prea tensionată. Presiunea era foarte mare. Era prima mea Olimpiadă şi mă temeam de insucces”, îşi aminteşte înotătoare, care avea 16 ani când a câştigat primul aur olimpic la 100 metri spate, cu record.
A mai rezistat doi ani, în care a mai luat un titlu mondial, apoi s-a retras.
„Nu mai aveam motivaţie”, spune Diana Mocanu, care simte încă nevoia să se apere. „S-au spus foarte multe lucruri în perioada aceea. Parcă Diana Mocanu ar fi apărut de nicăieri. Diana Mocanu a existat şi înainte, şi după Jocurile Olimpice”.
După Camelia Potec şi Răzvan Florea, în 2004, România nu a mai avut nici un medaliat olimpic. Sunt 10 ani aproape de când nu s-au mai înregistrat performanţe notabile nici la Mondiale sau Europene.
„Este îngrijorătoare această situaţie. Nu vine absolut nimic din spate”, spune Diana Mocanu.
Iar temerile sale legate de viitorul nataţiei sunt împărtăşite şi de ceilalţi olimpici ai României, care s-au reunit pentru prima dată la Piatra Neamţ. Şi-au propus să se revadă şi poate, împreună, vor avea o mai mare putere de convingere.