Individul matur și conflictul lui cu lumea ultratehnologizată(I)

02/02/2020

articolelor mele. După ce am terminat de citit scrisoarea am hotărât că materialul este atât de important și semnificativ încât trebuie să-l public, cu acordul lui și cu mici modificări pentru a păstra confidențialitatea. Iată ce mi-a scris: Domnule doctor, Cu două săptămâni în urmă am sărbătorit 50 de ani de viață. Citesc foarte atent articolele dumneavoastră și din fiecare articol învăț ceva. Cu mult timp în urmă ați publicat un articol ce are legătură cu problema mea, anume Anxietatea față de tehnologie nouă – calculatoare și toate aparatele noi. Nu cred că mă încadrez în acest pătrățel numit anxietate și care este total diferit de ceea ce simt eu și cum mă comport, dar pot să vă spun că în ultima vreme încep să simt că, în loc să mă lupt cum m-am luptat până astăzi, să țin pasul cu oamenii și să fiu încadrat în statutul pe care-l doresc, încep să simt invers – înclin spre în jos și mă simt dezamăgit și frustrat din această cauză. Ca să știți puțin mai multe despre mine, pot să vă spun că am terminat facultatea de sociologie cu mulți ani în urmă. Am lucrat 25 de ani într-o fabrică care, din păcate, a dat faliment. La ziua mea de naștere, în loc să sărbătoresc, mă aflam în șomaj, fără serviciu, într-o intersecție de căutări a unui nou loc de muncă. Nu am știut cât de grea va fi această căutare. Am crezut că, faptul că am acumulat 25 de ani de experiență în resurse umane, o să reprezinte un plus pentru mine și va constitui o prioritate la toate locurile de muncă pentru care voi face cerere. Bineînțeles că eram atît de mândru și de încrezător în capacitățile mele (sau rupt de realitate…) că nici nu am apelat la cunoștințe și la prieteni. În primul rând mi-a fost rușine și mi-am zis că nu se poate să nu fiu admis într-un loc de muncă cât mai repede. Surpriza a început să apară încă de la primele locuri de muncă, nici nu au discutat cu mine, m-au trimis să caut pe internet un link specific, și acolo m-au rugat să accesez și să completez formularele lor și să le trimit scanate tot felul de recomandări și diplome. Dacă am văzut așa, am încercat o dată și spre surprinderea mea neplăcută, comunicarea mea cu calculatorul și cu ordinele și instrucțiunile ce mi s-au dat mi-au creat o mare dezamăgire și frustrare și, sincer să fiu, au fost locuri de muncă la care am renunțat datorită acestor demersuri tehnologice obligatorii și care mi-au demonstrat mie că nu știu să le utilizez corect. Am simțit că, în toate locurile de muncă, mi se cerea o capacitate intelectuală destul de mare legat de cunoștințele mele de PC și de internet. Eu care, în viața mea nu am avut nevoie să fac aceste lucruri pe calculator, m-am întâlnit pentru prima dată cu o nevoie pe care nu știam cum să o realizez. Frustrarea și dezamăgirea mea sunt cu atât mai mari cu cât am observat că noua tehnologie pe care tinerii au creat-o și-au pus-o pentru funcționalitate, din păcate a șters toate demersurile care se făceau înainte și care erau utile pentru comunicare și astăzi mă regăsesc în situația în care trebuie să caut pe cineva care se pricepe și să devină un intermediar între mine și locul de muncă dorit. (Posibilitatea a doua este să stau să învăț, să mă pregătesc bine pentru a avea minime cunoștințe de PC pentru a face față noilor cerințe. Numai că nu mai același chef și aceeași putere de învățare și simt că nu mai pot să-mi încarc memoria cu lucruri care nu sunt importante.) Eu vă spun aceste lucruri, dar aproape în toate domeniile de activitate a intrat sistemul tehnologic nou pe care mulți dintre noi, mai ales de la 50 de ani în sus, nu ne pricepem să-l utilizăm și ne face să fim dezamăgiți, frustrați, să nu mai colaborăm și să facem regrese. Toate birourile care țin de stat au pus o tehnologie nouă pe telefoane și trebuie să fii foarte sofisticat, cu multă răbdare, să ai o vedere excepțional de bună ca să poți să obții cel puțin un început de comunicare cu o persoană care poate să te ajute. Dar, din păcate, când nu știi cum să butonezi și cum să accesezi, nu ai cum să ajungi la omul pe care-l cauți, la bancă sau la tot felul de birouri de la instituții de stat. Un prieten de-al meu mi-a povestit că el are un site pe care o firmă îl găzduiește. Acest prieten i-a sunat să vorbească cu ei despre o problemă legată de acel site. Numai că a primit pe email un răspuns laconic în care i s-a spus că, din motive de eficiență, ei nu mai răspund la telefon și l-au rugat să urmeze pașii și instrucțiunile de pe site pentru a le descrie problema cu care se confruntă. Bineînțeles că și prietenul meu a încercat, chiar de mai multe ori, să le scrie, dar până astăzi nu a primit niciun răspuns. Acest telefon direct cu o colaborare intimă, care a fost o formă de comunicare foarte răspândită, nu se mai regăsește. Majoritatea firmelor nici nu mai afișează numerele de telefon și adresele lor. Dacă ai nevoie să apelezi la ei nici nu mai ai cum să o faci, nu mai ai cui să te adresezi, dacă înainte ceream să discut cu directorul ori cu șeful, astăzi nu mai există această scară ierarhică, trebuie să te adresezi la un sistem robotizat care îți pune la îndoială siguranța că acea cerere a ta o să ajungă la cine trebuie. Cunosc o persoană care era abonat la o firmă de cablu și firma aceasta nu a respectat contractul, i-a luat mai mulți bani decît trebuia. A încercat să sune și să discute cu persoane din firmă, dar totul trebuia să se facă pe acest sistem robotizat. Și când și-a pierdut timpul și a ajuns personal la firmă, nu era nimeni să-i dea un răspuns, i s-a spus doar să intre pe site că acolo o să găsească răspunsul. Sistemul bancar și el “progresează” cu trecerea timpului și banca cea mai mare cu care lucrez mi-a zis că astăzi targhetul lor este tinerii și de a face totul pe online. Întâlnire personală se poate face numai în cazurile excepționale și dacă ei se conving că așa este necesar. Aceste aparate și instrucțiuni care, aparent, îți permit să intri în comunicare cu cineva, nu-ți permit să știi cu cine ai luat legătura, te simți pierdut în fața unei organizații puternice care se ascunde de tine în spatele unor instrucțiuni tehnologice noi și care, spun ei, ușurează accesarea serviciilor lor. O altă problemă pe care am descoperit-o și care are legătură cu ceea ce scriu este că, aproape toată aparatura electrică pe care am cumpărat-o în ultima vreme, e pline de butoane, cu foarte multe instrucțiuni și foarte multe lucruri ce trebuie făcute. Îmi amintesc cât de ușor îmi era cu 20 – 30 de ani în urmă, când un aparat avea o simplă instrucțiune de utilizare și el funcționa foarte bine. Astăzi, s-a mărit așa de mult partea electrică, electronică și cea de logaritmi IT în aceste aparate că, într-un fel pentru unii aparatura tehnologică este cu foarte multe dimensiuni și foarte multe lucruri noi, dar pentru oamenii simpli și mai ales de la 50 de ani în sus, este o întreagă complicație. I-am cumpărat tatălui meu un televizor nou și o mașină de spălat. Nu vă spun că am fost nevoit să invit un tehnician să-mi arate mie cum trebuie să le conectez și cum trebuie să caut posturile tv. Bineînțeles pentru mine era o mare greutate să prind tot ceea ce avea acest televizor de ultimă generație, dar pentru tatăl meu de 85 de ani, nu vă mai spun! I-am arătat doar cîteva demersuri: cum se aprinde, schimbul de canale și închiderea. Toate celelalte nu le-am înțeles și bineînțeles că nici el! La mașina de spălat lucrurile sunt asemănătoare, într-adevăr astăzi poți să speli rufe de culori diferite, la temperaturi diferite, cu viteză și cu rapiditate. Dar, pentru lucrul acesta trebuie să stau, să învăț instrucțiunile și să memorez toate aceste lucruri și să le folosesc în mod obișnuit ca, după mai mult de 100 de ori, să-mi rămână întipărite o parte din instrucțiuni. Dacă îmi permiteți o să vă spun încă ceva care arată lipsa de înțelegere a generației noi față de vechea generație. Nu numai că ei fac totul pe măsura adaptării și nu iau deloc în calcul greutățile cu care se confruntă cei mai în vârstă, aproape toate domeniile de activitate spun acum că viața este pentru tineri. De câte ori putem noi să vedem un program la televizor care să fie adaptat pentru vârsta de peste 50 de ani? Aproape toate emisiunile reality, jocurile televizate sunt destinate tinerilor. Mie îmi place foarte mult să urmăresc programe cum ar fi Vocea României, Dansez pentru tine și care sunt activități relaxante și le vizionez cu plăcere. Dar, foarte puțini oameni de la vârsta de 40 de ani în sus au curajul să participe și să concureze. Și dacă concurează, maxim după o etapă sau două sunt scoși, nu mai sunt de actualitate.

Aștept întrebările, comentariile și like-urile voastre. Dr. MIRON ITZHAK Psiholog principal clinician cu drept de supervizare Director Institut Miron- Cabinet de pshihologie Piatra Neamț, str. Mihai Eminescu, nr. 3, bl. D4 sc. B ap. 37 parter Tel 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214 e-mail: dritzhakmiron@gmail.com site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro Tehnoredactare: Angela Croitoru

Lasa un comentariu