Arhivele judeţului Neamţ cuprind date inedite privind felul în care nemţenii au sărbătorit, în 1859, Unirea Principatelor. Astfel, documentele atestă faptul că actul Unirii a produs, în judeţul Neamţ, o bucurie deosebită. Când s-a aflat, prin telegraf, de dubla alegere a lui Al. I. Cuza, oamenii au ieşit în stradă, au dansat Hora Unirii, atât în centrele urbane – Piatra-Neamţ, Roman, Târgu Neamţ – cât şi în mediul rural, în comunele din această parte de ţară. De asemenea, documentele epocii arată că Sfatul Orăşenesc din Piatra- Neamţ (actualul Consiliu Local) a organizat manifestările dedicate Unirii cu mult fast, aşa cum reiese dintr-o dare de seamă a Poliţiei Piatra-Neamţ, din 30 ianuarie 1859. Iată ce spun documentele vremii despre acest eveniment, potrivit profesorului Gheorghe Radu, de la Muzeul de Istorie și Arheologie, fost director al filialei Neamţ a Arhivelor Naţionale: „Actul Unirii din 1859 a fost sărbătorit şi de pietreni în seara zilei de 26 ianuarie 1859, aşa cum reiese din fondul «Primăria oraşului Piatra Neamţ», în «Darea de seamă a Poliţiei oraşului Piatra-Neamţ» din 30 ianuarie 1859, dosarul 5/1858-1859, fila 13. Redăm în cele ce urmează rândurile cele mai semnificative scrise într-o dulce limbă românească în documentul amintit: «Sara, oraşul, cu toate mahalalile lui şi din munţii din pregiur s-au luminat cu ce mai briliantă luminaţie, plăcută la priviri care au şi eczistat pînă către ziuă. Pe lîngă care, atît orăşănii, cum şi locuitorii de prin megieşitele sate, ce să adunaseră, făcîndu-să grupi calificate în mai multe şi numeroase partizi, benchetue pi toate uliţili prin veselie şi cântece di muzici, fluiere, cimpoai şi cântici vocale, iar di pi munţi să răsune în vale buciumile ci aşăzasă. Prin care toate aceste să asalte Vivat Unire şi strigîndu-să Ura. Să trăiască Domnul nostru Alecsandru Ioan. O aşa frumoasă luminarisire şi pitrecire însuşi bătrînii au arătat că merită a fi însămnată spre neuitare. Pentru că în timpul vîrstii lor nu li s-au prilejuit a vide.» (în „Pagini alese din istoria judeţul Neamţ” – prof. Gheorghe Radu, Ed. Cetatea Doamnei, Piatra Neamţ, 2014, pp. 133 – 134) După cum arată istoricul nemţean, „brilianta luminaţie” de care se vorbeşte în document s-a făcut cu ajutorul a „şapte putini de păcură” aşezate la Eforie, la Şcoala publică (numită mai târziu Şcoala Primară nr. 1 băieţi – actualul Muzeu de Artă) şi pe vârful dealurilor Cozla şi Pietricica. Aceste manifestări de entuziasm au fost întâlnite, însă, şi în celelalte zone ale judeţului nostru. Astfel, „Nicolae Grigorescu, aflat la mănăstirea Agapia pentru efectuarea picturii din biserica sfântului locaş, la vestea dublei alegeri a lui Cuza, va ieşi în mijlocul satului unde, împreună cu sătenii şi cei aflaţi în mănăstire, va juca Hora Unirii, întro bucurie şi veselie de nedescris”, în timp ce la Roman, Târgu Neamţ şi Bicaz, precum şi în restul judeţului „au loc demonstrații populare spontane, retrageri cu torţe, prin care se dă o largă aprobare publică actului de la 24 Ianuarie 1859.” Elena Cuza la Piatra-Neamţ Între oraşul de la poalele Pietricicăi şi ziua de 24 ianuarie există o strânsă legătură, deoarece la Piatra-Neamț a trăit și s-a stins din viață Elena Cuza, soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În anul 1903, Elena Cuza se stabilește la Piatra-Neamț, locuind în casa situată pe strada „Ștefan cel Mare“, la numărul 35. Domnița și-a ales ca loc de retragere orașul Piatra- Neamț și pentru a fi mai aproape de fratele ei, T. Rosetti. În anul 1907, cei doi merg la Ruginoasa și spală osemintele domnitorului, iar la 24 ianuarie 1909, când se împlineau 50 de ani de la Unire, Elena Cuza a fost vizitată de Nicolae Iorga, manifestările dedicate evenimentului desfășurându-se chiar în fața casei sale. La doar 37 de zile de la sărbătorirea Micii Uniri, pe data de 2 aprilie 1909, Elena Cuza murea, fiind înmormântată la moşia Soleşti de la Vaslui. Cu ocazia sărbătoririi centenarului Unirii Principatelor, pe această casă a fost montată o plăcuță, purtând următorul text: „24 Ianuarie 1859 – 24 Ianuarie 1959. Aici și-a trăit ultimii ani de viață Elena Cuza (născută Mavros), soția primului domnitor al Țării Române Unite, care l-a înțeles și sprijinit în realizarea năzuințelor poporului“.
Irina NASTASIU
