* Necunoașterea legii de către funcționari, poate transforma “da, șefu’!” în ”pa, șefu’!”
Teancurile de documente adunate de Prefectura Neamț pe ”subiectul anului 2014” (incompatibilități și conflicte de interese ale unor aleși locali) mai devoalează un subiect conex: lipsa de știință a prevederilor legale a unor angajați cu ștaif din primăriile din județul Neamț.
Fără a-i exonera în vreun fel pe aleșii aflați în culpă (primari, viceprimari, consilieri locali), care ”s-au pus” prin Consilii de Administrație unde nu le era locul sau ale căror firme de familie au încasat bani din administrațiile locale unde ei votau bugetul sau semnau facturi, toată această ”dosariadă” relevă că specialiștii din primării fie nu cunosc legea, fie sunt un fel de preș la ușa aleșilor locali.
Secretarii yesman
Legile care guvernează administrațiile locale sunt multe și mărunte. De căpătâi sunt însă, de peste 15 ani, Legea 215 a Administrației Publice Locale și Statutul Aleșilor Locali care, parțial, au prevederi referitoare la partea cu ”așa nu” pentru aleși. Două legi, un fel de Noul și Vechiul Testament (dacă e să facem o comparație) care, dacă nu la virgulă, măcar în spiritul lor ar fi trebuit cunoscute de aleși locali și secretari de primării.
La cele două prevederi legislative menționate, se adaugă și Legea 161 (cunoscută drept ”Legea incompatibilității și conflictului de interese) care, de asemenea, le spune aleșilor locali că nu au voie – într-o exprimare populară – să dea cu degetul în borcanul cu miere.
Când un primar se autonumește în C.A-ul şcolii sau când semnează o dispoziție sau un proiect de hotărâre nelegal, secretarul ar trebui (că nu este ”secretarul primarului” ci al comunei) să-i spună ”stop joc! e ilegal!”. Puține ar fi cazurile când un secretar își dă seama că un primar greșește și să-l lase intenționat să se poziționeze în conflict cu legea. Inacțiunea secretarilor e bazată, în general, pe neștiința legii. ”Nu am crezut că domnul primar face ceva ilegal”, e răspunsul șablon al celor care sunt ”juriștii comunelor”. Adică fix al celor puși să păzească legea!
Contabili fără vină!
Când, de asemenea, firma care aparține unui ales local (primar, viceprimar, consilier) sau rubedeniilor acestora (legea vorbește de rude și afini până la un anumit grad) vine cu o ofertă pentru o procedură de achiziție de lucrări sau servicii lansată de primărie, comisia specializată ar trebui să remarce dacă e vorba de o societate comercială despre care știe tot satul că ”e a lui X”. Mai ales că la țară, chiar dacă un ales s-a extras din acționariatul și conducerea firmei și, în scripte, a trecut rubedenia, știe tot poporul.
Apoi se încheie (când se încheie!) un contract. Pe care, musai, semnează și primarul, și secretarul, și contabilul șef. Apoi vine factura și pentru plata acesteia (prin Trezorerie!) semnează obligatoriu primarul și contabilul șef.
Primarul – ca să ajungă primar! – nu are nevoie de studii, ci de voturi. Și atunci când dă cu capul de pragul de sus, survine iarăși o replică șablon: „Păi eu sunt profesor (sau tractorist, sau asistent medical, sau mecanic, sau șofer)… De unde, păcatele mele, să știu că nu trebuia să-i dau bani la firma consilierului?”. Se presupune însă că șeful contabilității unei primării a dat un concurs pe post (concurs… de împrejurări, spun cârcotașii), a mai fost chemat la instruiri la Prefectură, la Direcția de Finanțe, adică ar trebui să știe ce plăți sunt legale și care nelegale. Ar trebui…
Autori morali
Repetăm: faptul că nu cunosc legislația nu îi exonerează pe aleși de urmări, inclusiv de cele care pot duce la pierderea funcțiilor. Însă foarte puțin (sau deloc) se vorbește de răspunderea legală sau morală a funcționarilor (școliți, plătiți) care, la rândul lor, trebuie să respecte legea. În foarte multe cazuri, e vorba chiar de documente unde semnează și acești funcționari. Agenția Națională de Integritate (A.N.I.) și instanțele lovesc crunt în aleși, îi deposedează de funcții, îi pun să mai și aducă bani de acasă (la conflictul de interese) dar, în general, funcționarii nu sunt deranjați nici măcar cu o floare. Rămân, bine merci, în funcție, vine alt primar, alt consilier pe locul vacantat și îi vor susura și respectivului la ureche cât sunt ei de pricepuți.
De ce se ajunge aici? Răspunsul îl dă folclorul contemporan care, când vine vorba de funcții și de concursuri în administrația publică, pune punctul pe i referindu-se la pile și proptele.
Se mai întâmplă și ca unii primari (aflați la primul mandat, mai ales) să intre cu mare vervă în primărie, transmițând un prim mesaj periculos: „M-a trimis electoratul să vă fiu șef. Legea sunt eu!”. Poate un secretar sau un contabil mai încearcă să-l aducă cu picioarele pe pământ, să-I explice că administrația publică nu e AF-ul pe care funcționează o cârciumă. Primarului îi sare țandăra, urmează certuri și funcționarul constată că e mai comod (chiar dacă ilegal, uneori) să spună mereu „da, șefu’, să trăiți!”.
Numai că în unele cazuri – și se va vedea, foarte curând, și în Neamț – ”da, șefu’!” poate echivala cu “pa, șefu’!”.
Daniel VINCA
Prefectul: “Secretarii semnează dar nu prea răspund”
Prefectul George Lazăr este și el de părere că răspunderea secretarilor este vagă în ce privește contrasemnarea unor dispoziții sau hotărâri de consilii locale care, apoi, pun pe unii aleși într-o stare de dificultate.
”Așa e, multe din documentele care fac obiectul unor verificări pe linia incompatibilităților sau a conflictelor de interese poartă și semnăturile secretarilor. În caz că situațiile reprezintă încălcării ale legii, aleșii răspund, chiar cu funcția și practica arată că secretarii nu suportă nicio consecință. Cât privește situația cu contabilii care decontează facturi care duc spre conflict de interese, legal, un contabil nu e obligat să știe care e gradul de rudenie dintre un administrator de firmă sau un acționar și aleșii locali. Moral însă, mai ales că în comunitățile rurale lucrurile astea se știu, i-ar putea trage de mânecă, într-o discuție privată, și pe primar, și pe consilierul respectiv. Dar aici e doar o discuție despre o vinovăție morală a contabililor, răspunderea, pe lege, este a alesului local”, a precizat prefectul Lazăr.