În seara zilei de 22-23 august 1917, murea Ecaterina Teodoroiu, supranumită „Eroina de la Jiu”. Împușcată de două ori în piept, în timpul bătăliei de la Varnița și Muncelu, luptătoarea româncă a mai apucat să le spună camarazilor săi: „Înainte, băieţi, sunteţi cu mine!” Ecaterina s-a născut la 14 ianuarie 1894 în comuna Vădeni, în apropierea oraşului Tg-Jiu, în familia ţăranilor Vasile şi Elena Toderoiu. A urmat cursurile școlii prmare la Vădeni şi Târgu-Jiu, apoi, între anii 1905-1909, a fost eleva Şcolii Româno-Germane din Târgu-Jiu. Între anii 1909 – 1916, a frecventat cursurile liceale la Bucureşti, cu gândul de a deveni învăţătoare. Ulterior, şi-a continuat studiile într-o şcoală pentru infirmiere. După izbucnirea Primului Război Mondial, Eca- terina Teodoroiu s-a înrolat voluntar într-una dintre primele unităţi de cercetaşi din Bucureşti, cohorta „Păstorul Bucur“, comandată de către Arethia Piteşteanu. În iunie 1916. Ecaterina a revenit la Tg- Jiu unde s-a înrolat în cadrul cohortei de cercetaşi „Domnul Tudor“, unitate aflată sub comanda lui Liviu Teiuşanu, instructor de cercetaşi din septembrie 1914. A îngrijit, cu mult devotament, răniții de la spitalul din Târgu Jiu, printre care s-a aflat şi fratele său mai mare, Nicolae. După moartea acestuia, se hotărăște să plece pe câmpul de bătălie, fiind primită să lupte alături de ostaşi. Pe câmpul de luptă Ecaterina Teodoroiu s-a remarcat încă din prima bătălie de la Jiu, din data de 10 octombrie 1916, când trupele Armatei I Române, conduse de generalul Ion Dragalina, au respins o puternică ofensivă inamică. Pe 14 octombrie 1916, în timpul primei ofensive ger- mane peste Munţii Gorjului, Ecaterina a luat parte la luptele de la Podul Jiului, participând la respin- gerea atacului unei companii bavareze inamice. Curajul său este evocat în scrierile vremii, în rân- duri emoționante, care surprind devotamentul și entuziasmul de care au dat dovadă trupele române, în confruntarea cu inamicii bavarezi: „În timpul luptei, pe la amiază, o coloană inamică, în forță de o companie și jumătate, cu mitraliere, reușește să se strecoare printre grupul nostru central și detașamentul din stânga și ajunge în marginea de vest a orașului, la podul de fier al Jiului. Vestea se răspândește cu iuțeala fulgerului în oraș. O revoltă și o însuflețire extraordinară cuprinseră pe locuitorii mândrului orășel. «La pod, la pod, să nu lăsăm pe nemți să intre în oraș!», strigau toți din toate părțile. În cea mai mare grabă se organiza apărarea podului cu concursul unui comisar de poliție, care adunase și el câțiva sergenți de oraș și cu o companie de 150 milițieni. (…) Cu un entuziasm de nedescris, «trupa» de apărare a Târgu Jiului lua poziția în spatele digului de pe malul râului, lângă grădina publică a orașului. Coloana de bavarezi încercă să intre pe pod, dar fu primită cu salve de focuri. Încercările repetate ale dușmanului nu reușiră; voinicii apărători îl țineau în respect pe celălalt mal. (…) Femei curajoase îngri- jeau pe răniți chiar lângă linia de luptă și cărau muniții luptătorilor. Printre ele se distingea prin curajul și înflăcărarea ei o tânără, Ecaterina Teodor- oiu, care mai târziu va câștiga, prin moartea ei eroică, dreptul de a rămâne în istorie cu numele de «eroina de la Jiu»” (Constantin Kirițescu – „Istoria războiului pentru întregirea României 1916 – 1918”, vol. I.) A murit, îmbărbătându-și soldații Moartea „Eroinei de la Jiu” se petrece în noaptea de 22 august 1917, când unităţile române sunt atacate şi surprinse descoperite de unităţi din Regimentul 40 Rezervă german. Potrivit historia.ro, pe timpul retragerii, sublocotenenta Ecaterina Teodoroiu a fost izbită în cap de două gloanţe de mitralieră pe Dealul Secului-Muncel, moment relatat de generalul Ernest Broşteanu, comandantul Diviziei a XI-a: „Brigada 21 Infanterie. În cursul zilei de 22 august a.c., până la ora 21.30 pe tot frontul a fost acalmie completă, întreruptă foarte rar de slabe focuri de artilerie. În acest timp s-a încercat a se face mai multe recunoaşteri. La Regimentul 42/66 aceste recunoaşteri n-au reuşit a înainta din cauză că inamicul avantajat de situaţia dominantă ce are a tras asupra acelor patrule; asemenea şi la Regimentul 43/59 patrulele au fost oprite de focurile de mitraliere. La ora 21, inamicul a început un atac prin surprindere, cu patrule mari care s-au apropiat de tranşeele Regi- mentului 42/66 şi 43/49. Inamicul s-a servit pentru atacul său mai ales de grenade de mână şi mitraliere, în timp ce bombardiere de tranşee au tras asupra regiunii rezervelor noastre. Atacul a fost pe deplin respins la ora 21.30, producând pierderi inamicului prin focuri de mitraliere, grenade de mână şi baraj de artilerie. În această luptă am pierdut pe eroina noastră, voluntara Ecaterina Teodoroiu, care a căzut vitejeşte în capul plutonului ei, îmbărbătându-şi soldaţii.” Ecaterina Teodoroiu a fost înmormântată în satul Poieni, comuna Fitioneşti, judeţul Vrancea, dar după patru ani osemintele i-au fost mutate la Târgu Jiu. După încheierea războiului, la 17 iulie 1921 s-a decis ridicarea la Târgu-Jiu a unei statui în cinstea Ecaterinei Teodoroiu, inițiativă salutată de generalul Henri Mathias Berthelot: „Găsesc înălţătoare ideea de a comemora printr-un monument înaltele fapte ale Ecaterinei Teodoroiu. Va fi din partea celor vii o dovadă de recunoştinţă şi de admiraţie; dar va fi de asemenea cel mai frumos exemplu de virtuţi ale nea- mului pentru generaţiile ce vor veni”. Ulterior, între anii 1935-1936, Miliţa Pătraşcu a realizat sarcofagul din faţa catedralei ortodoxe din centrul Târgu-Jiului în care este depus trupul Eca- terinei Teodoroiu, pe cele patru faţete ale monumen- tului fiind sculptate imagini reprezentând scene din viaţa Ecaterinei Teodoroiu.
Irina NASTASIU