*La sfârșitul anului 2012, monumentul funerar al pictorului din Cimitirul Borzoghean a fost jefuit și distrus
În urmă cu 87 de ani, mai exact pe data de 24 august 1928, se stingea din viață, la Piatra Neamț, pictorul Aurel Băeșu, cel care a zugrăvit, cu sacrificiul vieții sale, lucrări de o rară frumusețe și sensibilitate, în care se reflectă deopotrivă dragostea de natură și iubirea pentru artă.
Aurel Băeșu s-a născut pe data de 26 mai 1896, la Fălticeni, într-o familie cu multe greutăți materiale. Rămas orfan de mamă la o vârstă fragedă, s-a atașat de a doua mamă, Natalia Băeșu, după recăsătorirea tatălui său.
Între anii 1907-1912, urmează cursurile gimanaziului „Alexandru Donici“ din Fălticeni, demonstrând reale aptitudini pentru desen.
După absolvirea gimnaziului, se înscrie, în anul 1912, la Școala de Belle Arte din Iași, unde studiază pictura timp de patru ani, avându-i ca profesori pe Constantin Artachino și Gheorghe Popovici. Cu sprijinul lui G. T. Kirileanu și al lui D. Lalu, studiază la Roma. Este distins de către Academia Română, în anul 1915, cu Premiul I „Lecomte de Nöuy“ pentru desen. Participă la Primul Război Mondial, în luptele de la Oituz și Cireșoaia (1917). Întors din Italia, își cumpără o căsuță în Piatra Neamț (azi, pe Strada „Ion Creangă“). În 1926, călătorește în Franța, Slovenia și Ungaria. Prin creația sa, marcată de influența lui Nicolae Grigorescu, apoi prin aura sa romantică și cantonarea în impresionism, rămâne unul dintre pictorii importanți stabiliți la Piatra Neamț (Const. Tomșa, „Personalități ale culturii din județul Neamț“).
Îndrăgostit de fiica lui Sadoveanu
Din monografia „Pictură sau destin. Aurel Băeșu (1896-1928)”, semnată de Gheorghe Macarie, aflăm că artistul a fost un apropiat al scriitorului Mihail Sadoveanu, de a cărui fiică, Lia Sadoveanu, s-a îndrăgostit. Iubirea lor va rămâne însă platonică, situația materială a pictorului fiind mereu precară și nepotrivită unei propuneri în căsătorie, conform rigorilor epocii.
În ciuda constituției sale fragile, Aurel Băeșu va fi încorporat în armata română, la izbucnirea primului război mondial. În acel mediu aspru va contacta o pneumonie care, ani mai târziu, îi va cauza moartea prematură.
Îmbolnăvindu-se de tuberculoză, artistul moare pe 24 august 1928, fiind înmormântat în cimitirul Valea Viei din Piatra Neamț.
Referindu-se la portretele lui Aurel Băeșu, același Gh. Macarie remarca: „Aurel Băeșu ilustrează portretul, pentru care era remarcabil dotat, abordând un gen, la noi, fără tradiție îndelungată. Dacă facem abstracție de portretul votiv al ctitorului din frescele evului mediu românesc – prea îndepărtat, prea standardizat pentru a-l lua ca reper într-o evoluție a genului în arealul românesc – portretul modern, în sensul în care Europa l-a consacrat, avea la noi în contextul experiențelor plastice ale lui Băeșu, mai puțin de un secol… Mai toate autoportretele artistului sunt tot atâtea spovedanii – cele mai multe dramatice; sunt confesiunile unei vieți pătrunse, fără încetare, de o aspirație neîntreruptă spre desăvârșirea unui ideal – cel mai statornic al vieții sale – plenara sa împlinire prin artă“.
Ciobanul din Almaș, un personaj memorabil
„Supremă ironie, personajul Ciobanul din Almaș, personaj arhaic, încărcat de ani și amintiri, încă verde la vârsta sa, ține în mână un toiag, mai degrabă un impresionant însemn profesional decât sprijin la senectute; felul în care îl ține, cu o îndărătnică măreție, conferă nodurosului accesoriu prestanță de sceptru. Ochii reflectând dârzenie, dar și o dureroasă imersiune în trecut îi relevă aceeași dramă a rămânerii în urmă a condiției sale sociale – a lui dar și a semenilor săi… Tristețea devine o dominantă, un laitmotiv în fizionomia aparițiilor rurale“. (Gh. Macarie, „Pictură sau destin. Aurel Băeșu (1896-1928)“, Ed. PIM 2014, pp. 82; 99).
La sfârșitul anului 2012, monumentul funerar al pictorului Aurel Băeșu din Cimitirul Borzoghean a fost jefuit și distrus. Paleta din bronz care a dispărut fusese realizată de sculptorul Mihai Onofrei, ca un omagiu adus fostului prieten nedespărțit. Cu ceva timp în urmă, dispăruse și plăcuța conținând informații despre împrejurările ridicării monumentului funerar, precum și numele autorului acestuia…
Irina NASTASIU