Singurul câine care însoțește orbii din Neamt- „Frumuseţea cosmosului este dată nu numai de unitatea în varietate, ci şi de varietatea în unitate” – Umberto Eco în Numele Trandafirului (1980)
Fiecare dintre noi suntem diferiţi; am crescut altfel, în cadrul unor anumite medii şi circumstanţe care ne-au influenţat dezvoltarea fizică şi intelectuală. Unii dintre noi însă trăiesc în umbra societăţii, pradă vulnerabilităţilor, iar statul nu are întotdeauna soluţii sau resurse pentru a le oferi condiţiile unui trai normal. Astfel, prin acţiunile societăţii civile (organizaţii nonguvernametale), aceasta devine principalul punct de sprijin al persoanelor cu un anumit tip de handicap.
Oamenii cu deficienţe de vedere întâmpină adesea probleme în ceea ce priveşte integrarea şi apartenenţa în societate, întocmai de aceea, Asociaţia Nevăzătorilor din România reprezintă activ interesele membrilor săi.
„Asociaţia Nevăzătorilor se ocupă de persoanele nevăzătoare la nivel de judeţ cu servicii sociale de relaxare, cultural-sportive, socializare şi alte servicii pe care solicită persoanele pe care le reprezint; sunt anumite servicii care nu se găsesc pe piaţă, iar noi le achiziţionăm şi venim în sprijinul lor. La nivel de judeţ, este singura asociaţie, care este reprezentată juridic de mine personal ca preşedinte ales de oamenii nevăzători din Neamţ. ” a precizat Gelu Gherasim, preşedintele Asociaţiei Nevăzătorilor din România – filiala Neamţ.
În ţară sunt 31 de filiale, care reprezentă nevăzătorii în tot atâtea judeţe. Filiala judeţului Neamţ are trei angajaţi, care încearcă să le ofere un trai cât mai comod unui număr de 2600 – 2800 de nevăzători.
„Avem doi angajaţi care primim subvenţie două salarii de la stat, iar a treia persoană este plătită de venituri proprii în funcţie de activităţi, din cotizaţia membrilor, din donaţii. În privinţa statului, am avut proiect pe Consiliul Judeţean anul trecut, am avut un proiect pe Primăria Piatra Neamţ, iar alte surse de venit mai provin din sprijinul oamenilor care vin şi cotizează pentru a ne susţine.” ne-a explicat G. Gherasim.
La nivel naţional, în România trăiesc peste 3.200 de copii şi aproximativ 106.500 adulţi cu handicap vizual, conform statisticilor Direcţiei Generale pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. În Neamţ, numărul acestora atinge cifra de 4800. Numărul, pentru a ne face o imagine mai bună, este mai mare decât cel al cetăţenilor din Piatra Neamţ. Dintre cei peste 100.000 de români cu probleme de vedere, 1.116 copii şi 54.559 de adulţi sunt încadraţi la gradul „grav” de handicap.
„Îi ajutăm pe nevăzători cu demersuri spre autorităţile naţionale. Chiar la ultimile măriri de pensie, au fost făcute demersuri de Asociaţiile Nevăzătorilor din România, cu susţinerea filialelor din teritoriu. Îi mai ajutăm cu operaţii şi dosare de completare pentru punerea în plată în vederea beneficierii de sistemul social; Această consultanţă este zilnică, oamenii vin în fiecare zi şi ne spun ce doleanţe au, iar noi le spunem drepturile care li se cuvin.” a spus preşedintele Asociaţiei Nevăzătorilor Neamţ.
În aprilie 2014, Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat un proiect de lege care prevede că persoanele nevăzătoare vor putea să aibă drept însoţitori câini dresaţi special. Patrupedele, prin dresaj, învaţă cum să îşi ajute stăpânii să iasă din casă la cumpărături, la şcoală, sau la serviciu. Se opresc atunci când intervin schimbări pe traseu precum curbe, treceri de pietoni şi trepte. Micile ajutoare nu sunt distrase de către alte animale, de oameni sau de diverse sunete şi mirosuri, concentrându-se pe ghidarea nevăzătorului în condiţii de siguranţă. În România, acest „serviciu” nu este la îndemâna prea multor persoane aflate în nevoie , însă prin eforturile ONG-urilor se încearcă popularizarea sa.
„Pe 6 februarie, la Piatra Neamţ se va derula o acţiune cu un ONG de la Satu Mare, care va aduce un câine ghid pentru însoţit nevăzătorii. Vor veni şi vor prezenta cum cainele poate conduce un nevăzător prin toate instituţiile în care are nevoie. La noi nu au mai avut loc astfel de acţiuni, însă încercăm să le prezentăm pe toate şi să sprijinim cât mai mult oamenii care au nevoie. Nemţenii vor putea să aibă posibilitatea de a avea un astfel de câine; sunt anumiţi paşi care trebuie făcuţi, nevăzătorii trebuie să meargă la instructaj la Satu Mare pentru a se acomoda cu patrupedul, dresajul unui câine nu se face într-o zi / două” ne-a explicat Gelu Gherasim.
Asociaţiile care susţin oamenii cu probleme de vedere se lovesc, ca orice organizaţie care apără drepturile persoanelor cu un anumit handicap, de birocraţii complicate şi legislaţii încurcate care nu le garantează respectarea sau aplicabilitatea respectivelor drepturi.
„Întâmpinăm anumite probleme la nivel de judeţ, la nivel naţional, pentru că legea este interpretabilă. De exemplu, am avut o discuţie în ultimele două săptămâni la nivel de Consiliu Judeţean şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială despre legea 144/2004 despre care toţi spun că este abrogată. Din câte m-am documentat, are anumite articole abrogate, însă anumite articole care mă interesează nu sunt abrogate. La alineatul 4 se spune ca DGASPC să prezinte asociaţiilor de nevăzători tabele nominale ale persoanelor care beneficiază de bilete de transport în comun şi interurban. Nu s-a ajuns la o înţelegere pe motivul acesta” ne-a explicat
L-am provocat pe Gelu Gherasim să-şi imagineze că Asociaţia Nevăzătorilor din România nu ar mai exista. Cine i-ar avea atunci în pază pe cei în nevoie? Ne-a răspuns că “în momentul în care Asociaţia a plecat dintre nevăzători, atunci aceştia rămân cu întrebări. Pe cine întreabă? Au ocazia să întrebe DGASPC, care ar vrea să facă anumite servicii, dar nu poate, pentru că acolo sunt toate categoriile de handicap. Este diferit şi nu o să se poate informa niciodată, vor rămâne dezinformaţi şi nu vor mai şti unde să sune, pe cine să întrebe; atunci se vede munca de zi cu zi a organizaţiilor şi a reprezentanţilor din ţară”.
Anul trecut, 100 de nevăzători din Neamţ au beneficiat gratuit de un ceas vorbitor, în valoare de 120 de ron. Un alt beneficiu adus de asociaţie este promovarea bastonului alb. Pe 15 octombrie 2014, Gelu a testat reacţia şoferilor atunci când văd un nevăzător cu baston alb angajat în traversarea străzii şi ne-a povestit că reacţiile au fost negative, conducătorii auto nefiind obişnuiţi cu situaţia.
“Era să mă calce o maşină, pentru că nu avea cunoştinţă de bastonul alb. Dar făcând activităţi de tipul acestora, o să ajungă şi la Piatra Neamţ sau chiar la nivel de judeţ înţelegerea celor din jur faţă de persoanele nevăzătoare sau faţă de alte categorii cu handicap. Asta înseamnă informarea.” a completat G. Gherasim.
<<Unitate în diversitate>>
Libertate, solidaritate şi pace ar trebui să rezoneze melodios pentru un cetăţean al Uniunii Europene. Idealistic. Mai putem însă vorbi despre solidaritate atunci când vedem dizabilitatatea în faţa abilităţii din oameni?
„Chiar îi rog pe cetăţenii oraşului Piatra Neamţ, persoanele valide, în momentul în care observă o persoană nevăzătoare, să se sensibilizeze, să încerce să îi sprijine, n-au nimic de pierdut; în ziua de azi, în faţa lui Dumnezeu fac un pas înspre bine” a mai adăugat Gelu Gherasim.
Informaţii extra, dacă mai este loc:
Ca orice cetăţeni români, nevăzătorii celebrează ziua Unirii Principatelor Române. Pe 24 ianuarie, un grup va pleca la Iaşi pentru a juca în tradiţionala horă a Unirii, iar apoi vor vizita câteva mânăstiri din zonă.
„Am rămas puţin comunişti, dar e o sărbătoate naţională care se respectă în cadrul Asociaţiei Nevăzătorilor.”
În cadrul Asociaţiei sunt şi membri copii sau tineri, care sunt îndrumaţi să meargă la şcoli speciale, unde studiează doar nevăzători, în cadrul şcolilor normale elevii cu probleme ajungând adesea victimele discriminării.
„Avem copii la şcoală la Cluj, Buzău, Târgu Frumos, Arad; de multe ori, pentru că am avut probleme cu aflarea copiilor, discutăm cu primăriile care se autosesizează, vin, întocmim dosarele, vorbim cu şcolile şi îi pregătim pentru cursuri. Pleacă de acasă, nu stă cu mama şi tata, care ar trebui să îi lase să meargă la şcoală, pentru că e un bine venit pentru viitorul lor. Într-o şcoală normală este foarte greu, avem fel de fel de cazuri.”
Asociaţia judeţului nostru se confruntă într-adevăr cu fel de fel de cazuri. În luna decembrie, un bătrân nevăzător a solicitat integrarea într-un cămin social. Acesta rămăsese singur într-o locuinţă din Mărăţei, iar nora sa vroia să-l trimită la un azil din Bucureşti.
“Fiind persoană nevăzătoare, de multe ori te ajută vecinii, dar nu poţi să depinzi de aceştia la nesfârşit. În urma discuţiilor am ajuns să-l integrez la Piatra Neamţ, în căminul “Pietricica”. A fost foarte bine primit acolo şi chiar mulţumesc autorităţilor că au reuşit să-l integreze în pragul sărbătorilor; era foarte abătut de soartă”.
ANA Fermeşanu
