* Se cultivă în scop ornamental, industrial și medicinal * Uleiul de ricin are peste 200 de utilizări
Ricinul se cultivă în scop ornamental, industrial și medicinal, datorită valorii terapeutice și a utilizării uleiului extras din semințele sale. Uleiul de ricin are peste 200 de utilizări în care nu poate fi înlocuit sau care dă produse superioare din punct de vedere al calității și eficienței de obținere. Cultivarea ricinului poate deveni o sursă importantă de venit pentru fermieri, mai ales pentru cei care se orientează către agricultura ecologică. În plus, produsele farmaceutice sau cosmetice care conțin extrase din plante cultivate în regim ecologic sunt mult mai scumpe decât cele care au fost obținute din plante cultivate tradițional.
*Ricin, efecte terapeutice
Semințele de ricin conțin gliceride, lectine, uleiuri vegetale, acidul ricinoleic, acizi oleici, stearici, linoleici, un alcaloid, o toxoalbumină, enzime, vitamina E, betacarotenoizi, lipide, proteine. Acidul ricinoleic stimulează peristaltismul intestinal, producând purgații. Uleiul de ricin mai este folosit în caz de parazitoze intestinale, iar în uz extern pentru alopecie, bătături, negi, papiloame, veruci, acnee, ulcerații, cicatrici cheloide.
Atenție, din cauza prezenței în compoziție a toxoalbuminei, ricina poate produce aglutinarea globulelor roșii, cauzând moartea. Consumul a câteva semințe de ricin poate fi mortal! De aceea, uleiul din semințe de ricin se extrage în laboratoare specializate și se folosește în uz intern doar în doza recomandată de medic sau preparate standardizate bine dozate.
*Tehnologie de cultură
Ricinul se cultivă ca plantă anuală. Ricinul are pretenții ecologice asemănătoare cu ale porumbului. Scăderea temperaturii, în timpul vegetației, încetinește creșterea ricinului și prelungește durata vegetației. Umiditatea este, de asemenea, necesară în cantități mari, mai ales în timpul creșterii părții vegetative a plantelor. Solul favorabil culturii ricinului trebuie să fie mijlociu, permeabil, fertil, profund.
Cele mai bune premergătoare pentru ricin sunt leguminoasele, cerealele și alte prășitoare fertilizate organic. Nu este recomandată cultura ricinului după plante mari consumatoare de apă, cum sunt sorgul sau iarba de Sudan. Nu este recomandată monocultura, din cauza înmulțirii bolilor, în primul rând a fuzariozei. După ricin se pot cultiva majoritatea plantelor de cultură.
Pentru rezultate optime în cultivarea ricinului, trebuie efectuată o arătură adâncă, de toamnă. Perioada optimă de semănat este din ultima decadă a lunii aprilie și până în prima decadă din luna mai. Ricinul este sensibil la îmburuienare. Combaterea buruienilor se poate realiza prin 2-3 prașile mecanice între rânduri și două prașile manuale pe rând. În zonele cu precipitații reduse în perioada de vegetație este necesară irigarea. Perioada critică pentru apă a ricinului este în fazele de apariție a racemului principal, de ramificare a tulpinii și de umplere a semințelor.
Recoltarea ricinului se poate face manual sau mecanizat. Recoltarea manuală se face eșalonat, la coacerea (brunificarea) tuturor capsulelor dintr-un racem, când umiditatea semințelor este sub 13-15%. Fructele recoltate se usucă la soare, apoi se decapsulează cu batoze speciale.
Producția de ricin ce se poate obține diferă de sistemul de cultură și condițiile de vegetație, putând oscila între 500 și 1.800 kg/ha. În condiții optime se pot obține și producții mai mari.