*Dilema pomicultorilor: Soi românesc ori străin?
Nucul prezintă unele restricții privind factorii de relief și climă. În plus, pomicultorii sunt puși în situația de a alege între soiurile românești și cele din import, mai mult sau mai puțin aclimatizate la noi. Cu toate acestea, înființarea unei plantații comerciale de nuci este o afacere profitabilă și pentru fermierii nemțeni. Mai ales acum, când pe piață cererea de miez de nucă este foarte mare comparativ cu oferta. Context în care suprafețele plantate cu nuci sunt în creștere aproape exponențială, fiind posibil ca în următorii ani să redevenim un furnizor important de miez de nucă. În urmă cu 5 ani, România era printre primele țări din Uniunea Europeană în privința producției de miez de nucă destinată exportului.
Tendința de creștere a suprafețelor ocupate cu plantațiile de nuci se manifestă și în județul Neamț. Dovadă că deja avem în derulare un proiect implementat cu fonduri europene pentru înființarea unei livezi de nuc, în sistem ecologic, în comuna Săbăoani. Și nu-i singura inițiativă de acest gen în județul nostru.
* Soiuri românești, adaptate la mediu și tolerante la boli
În țară se înmulțesc mai multe soiuri românești, varietăți pe care fermierii interesați le găsesc recomandate în ghidul tehnic și economic de profil. Spre exemplu, Valrex este un soi de nuc precoce și are constanță în fructificare. Maturarea fructelor se produce în prima decadă a lunii septembrie. Pentru calitatea fructelor sale, productivitate și comportare la factorii de mediu este recomandat pentru cultură în toate zonele, în condiții de irigare.
De remarcat că toate soiurile autohtone de nuci sunt adaptate condițiilor de mediu din toate zonele țării. Sunt rezistente la temperaturi scăzute, la boli, în special la cele mai cunoscute cum sunt bacterioza și antracnoza. Soiurile românești de nuc sunt tolerante, cele străine mai puțin.
Hibrizii intră târziu și foarte târziu pe rod, la 10-12 ani de la plantare.
*Soiurile străine sunt mai productive
Soiurile străine, mai mult sau mai puțin aclimatizate la noi, prezintă o fructificare laterală, rezultând producții de 4-7 tone la hectar. Cele mai performante soiuri de nuci străine sunt cele franțuzești. Alegerea lor de către pomicultorii români se datorează producției mari pe pom, intrării pe rod foarte repede (doar trei ani de la momentul plantării) și calității fructelor. Nucile franțuzești au miez plin, galben auriu, coajă subțire, procentul de miez fiind de peste 52%. Există și un neajuns: adaptabilitatea mai scăzută la condițiile de climă și sol din țara noastră.
*Densitatea nucilor este și în funcție de bani
Densitatea nucilor pe unitatea de suprafață se stabilește în funcție de calitatea solului, dar și de disponibilitățile financiare ale pomicultorului. Cele mai utilizate distanțe de plantare sunt 7/6 m și 9/8 m. Se recomandă densități mai mici pe solurile bogate în humus. Nucii cresc mult și se umbresc reciproc, dacă sunt la distanțe mici de plantare.
Înființarea unui hectar costă 20.000 de lei pentru 140 de pomi la hectar ori 30.000 de lei la o densitate de 240 de pomi.
Pomicultorul trebuie să cântărească foarte bine ce soiuri alege, românești sau străine. Soiurile străine atrag prin producția mai mare, dar fermierul trebuie să țină cont de costul suplimentar al tratamentelor fitosanitare. Soiurile recent aclimatizate sunt mai puțin tolerante la agenții patogeni ai nucului.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU