*Plantațiile de coacăz pot fi făcute pe bani europeni *Fructele sunt recomandate pentru bolnavii de inimă, ficat și rinichi
Plantațiile de coacăz negru au o evoluție ascendentă în ultimii ani, numărul lor fiind în creștere datorită profitului garantat ce se obține de pe fiecare hectar. Zona noastră se pretează foarte bine pentru plantațiilor de coacăz negru ori roșu. De anul trecut se dau și bani europeni pentru astfel de plantații. Coacăzul negru este bine punctat într-un proiect european, ceea ce îl aduce pe fermier mai aproape de obținerea finanțării nerambursabile.
Beneficiile consumului fructelor de coacăz negru sunt date de conținut ridicat de vitamina C, antociani care ne țin inima sănătoasă și ne scapă de bolile de cancer. Coacăzul negru este folosit în curele pentru tratarea anemiilor, fiind recomandat de nutriționiști pentru bolnavii de inimă, ficat și rinichi. De asemenea, fructele acestuia dezintoxică organismul, reglează activitățile hormonale, elimină anemia, stimulează creșterea și consolidarea oaselor, ajută la regenerarea organismului și prelungește viața, astfel încât coacăzele negre sunt considerate un panaceu.
*Plantarea butașilor, toamna sau primăvara
Plantarea coacăzului se face toamna după căderea frunzelor și primăvara înainte de pornirea în vegetație, după dezghețul solului. Terenul folosit la înființarea plantației de coacăz trebuie să nu aibă exces de umiditate, cu sol argilo-lutos, reavăn, cu fertilitate ridicată. Materialul săditor se fasonează, îndepărtându-se prin tăiere rădăcinile vătămate sau rupte, se scurtează butașul la 3-4 muguri lungime, după care se mocirlește într-un amestec consistent compus din pământ galben, bălegar proaspăt de bovină și apă. Butașii astfel pregătiți se așază în gropi sau rigole cu rădăcinile răsfirate și cu vârful către pichet. Se adaugă pământ și se tasează bine în jurul plantei, după care se execută o copcă în care se toarnă 5-8 litri de apă. După infiltrarea apei în sol, se face un mușuroi până la mugurele terminal. Partea care se află deasupra solului și care se mușuroiește, trebuie să aibă 2-3 muguri pe lungimea butașului.
La înființarea unei plantații de coacăz se are în vedere vigoarea și modul de creștere al tufelor, fertilitatea solului și posibilitățile de întreținere. Începând cu primăvara anului 5 suprimați de la bază, anual, tulpinile mai bătrâne de 4 ani, întrucât productivitatea lor scade. Tăierea de rodire se face prin scurtarea la 20–30 cm a ramificațiilor laterale prea lungi, precum și a ramurilor de rod îmbătrânite care tind să se usuce. Se rețin pentru fructificare tulpinile tinere, viguroase și expuse la lumină.
*Întreținerea plantației
Anual se face o săpătură pe rând pentru a înlătura buruienile, iar între rânduri se recomandă să se lase un covor înierbat, care contribuie la păstrarea mai bună a structurii solului, se pierde mai puțină apă din sol și cel mai important avantaj este că poți intra oricând în plantație, indiferent de condițiile de umiditate. Planta are un sistem radicular destul de bine dezvoltat și este relativ rezistentă la secetă, dar pentru a obține producții constante și calitative este necesar să luați în calcul și irigarea culturii. Fertilizarea se face atât la plantare, cât și după intrarea pe rod a plantelor. Rezultatele bune dau și îngrășămintele foliare aplicate sub formă de stropiri.
Producțiile sunt de 5-8 tone la hectar pentru coacăzul negru și duble la coacăzul roșu, iar durata unei plantații ajunge la 12-14 ani.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU