*Arbustul este numit și afin siberian *Fructele au calități nutritive și terapeutice deosebite *Avem omologate 3 soiuri extratimpurii *Plantațiile se pot face și pe bani europeni
Numit și afin siberian datorită fructelor care au mari asemănări cu cele ale afinului, lonicera albastră este un arbust de origine rusească. Interesul pentru această specie pomicolă este generat de maturarea timpurie a fructelor, fiind primele care apar pe piață, chiar și înaintea cireșelor de mai, ceea ce înseamnă un preț bun de vânzare. În plus, soiurile omologate în România asigură o rezistență ridicată a plantației de lonicera albastră. Arbuștii fructiferi lonicera sunt, cu siguranță, o afacere de viitor și pentru fermierii nemțeni. Mai ales că plantațiile presupun investiții mai mici și costuri de întreținere reduse.
Fructele de lonicera sunt apreciate pentru calitățile nutritive și terapeutice, date de conținutul ridicat de compuși cu rol antioxidant.
*Plantarea se face toamna târziu
Acum, plantațiile de lonicera albastră se pot realiza și pe bani europeni, arbustul fiind inclus pe lista speciilor pomicole pentru care se pot accesa fonduri europene nerambursabile.
Lonicera albastră nu suferă de boli și nu este atacată de insecte dăunătoare, așa că nu are nevoie de tratamente deosebite. Avantaj care implică și costuri de întreținere mai reduse în comparație cu alte plantații pomicole, cum sunt cele de măr, păr, cireș, căpșun, dar și o chimizare nesemnificativă, fapt ce poate garanta obținerea unor recolte bio.
În țară avem omologate 3 soiuri extratimpurii, cu tufe de vigoare mijlocie și mare.
Pentru înființarea plantației de lonicera albastră se folosesc butași înrădăcinați și fortificați timp de un an. Nu sunt probleme cu „prinderea“ lor, pentru că arbuștii de lonicera albastră nu sunt afectați de temperaturile extreme, rezistând și fructificând în condiții de climă continentală cu veri toride și ierni foarte friguroase. Plantația de lonicera este însă pretențioasă la condițiile de sol, preferându-le pe cele cu textură ușoară, bogate în humus, cu un pH neutru spre acid. Foarte important în cazul acestui arbust exotic este marea plasticitate pe care o prezintă față de condițiile de mediu și ușurința cu care poate fi plantat.
Plantarea se face de regulă toamna, în prima decadă a lunii noiembrie, sau primăvara la începutul lunii martie, când terenul permite executarea lucrării. La plantele tinere până la vârsta de 6-8 ani nu se fac tăieri, arbustul se lasă să crească liber.
*Fructe cu gust plăcut, folosite și în medicină
Fructele se recoltează manual, în mod eșalonat pe măsură ce se coc, dar se pot recolta și mecanizat prin scuturare pe prelate. Fructele se prelucrează sub formă de gem, suc, mixturi, băuturi răcoritoare, se pot folosi ca și colorant în industria alimentară. Lonicera are fructe albastru-închis cu gust plăcut, proaspăt, dulce-acid. Sunt foarte bogate in vitaminele B și C, fier, calciu, fosfor, magneziu, sodiu, potasiu și antioxidanți. Conține oligoelemente rare ca seleniul – element de întinerire.
În medicina naturistă, fructele sunt folosite în bolile cardiovasculare, ateroscleroză, hipertensiune, gastrită, tulburări ale tractului gastro-intestinal. Sunt foarte valoroase în boli ale ficatului și vezicii biliare, ca un antipiretic și un diaforetic pentru răceli, fiind folosite și pentru sângerări nazale frecvente.
Amestecul de flori și frunze este folosit în tratarea bolilor gurii și gâtului, vindecă boli ale pielii și arsuri.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU