Cireșele de pământ au fost cultivate din cele mai vechi timpuri în grădinile regale. La noi, această plantă este cunoscută și ca lampadarul chinezesc, după forma învelișului, dar și sub numele de cătină incașă.
Dar, ca și în cazul fructelor „miraculoase“ goji, care la noi cresc în garduri și le dăm la rațe de mii de ani, în cazul cireșelor de pământ (physalis peruviana, în limba latină) varianta din flora noastră spontană este păpălăul (physalis alkekengi, în limba latină). Și fructul acestei plante sălbatice autohtone este o „bombă“ cu vitamine. Deocamdată, nu am găsit studii care să arate ce varietate este mai bună, dar ne lăsăm duși și noi de val și considerăm că e mult mai bun ce vine din afară.
În județul Neamț, cireșe de pământ cultivă Vali Cucu, un inedit legumicultor din comuna Bălțătești, care vorbește cu multă pasiune, și pe internet, despre această cultură aducătoare de profit.
„Nu sunt plante foarte pretențioase, în ciuda originii lor. Eu am făcut rost de semințe și când le-am plantat prima dată, am rămas surprins de gustul pe care îl au fructele atunci când sunt coapte. Planta crește în tufe de până la 1,5 m înălțime și are nevoie de susținere și legare. Fructele sunt de culoarea galbenă, asemănătoare cireșelor altoite și conțin vitaminele C și B12, calciu și zaharuri și au gust de fructe de pădure. Fructele sunt învelite într-o coajă, asemănătoare unui lampion“, ne spunea Vali Cucu.
Cireșele de pământ au un conținut bogat de vitame C și B, zaharuri și substanțe amare: fisolina, solanina, alcaloizi, polifenoli, melatonină, carotenoide.
*Cultură foarte profitabilă
Cireșele de pământ o productivitate uimitoare, aproape la fiecare frunză din tufă se dezvoltă câte un fruct. Este o plantă care se seamănă anual. Se plantează la 1,5 metri distanță între plante și are nevoie de susținere. Nu necesită îngrijiri speciale, nu se stropesc, trebuie doar să fie legate ramurile, dacă ajung pe pământ, fructele putrezesc. Pentru a se putea realiza polenizare, este nevoie de cel puțin două plante.
Pentru cultura cireșelor de pământ sunt indicate răsadurile, care se plantează pe la sfârșitul lunii aprilie sau chiar în luna mai dacă temperaturile sunt destul de mici. Coacerea fructelor are loc după 80 de zile de la plantare. Cultura de cireșe de pământ este destulă de rezistentă la boli și dăunători, chiar și în aceste condiții asigurând o productivitate ridicată.
Fructele, odată ajunse la maturitate, se pot păstra în lampioanele lor mult timp, dacă sunt ținute într-un loc răcoros. Pentru o coacere uniformă, e bine ca recoltarea cireșelor de pământ să se facă aproape de venirea iernii. Atunci capătă gustul cel mai bun.
*Cireșele de pământ: medicament și aliment
Cireșele de pământ au proprietăți anti-inflamatoare, diuretice, combate febra și contribuie la eliminarea expectorațiilor. Prin conținutul bogat de vitamina C, cireșele de pământ contribuie la întărirea sistemului imunitar. În trecut erau folosite pentru tratarea afecțiunilor urinare, biliare și a afecțiunilor pielii. Cătina incașilor, cum mai sunt cunoscute cireșele de pământ, poate fi folosită cu efecte benefice în perioadele de convalescență, având un puternic efect tonic și revigorant.
Cireșele de pământ au început să se bucure de un succes deosebit în bucătăria românească, fiind folosite pentru compot și dulceață. Fructele lăsate la uscat sunt foarte bune pentru ceai.
Cireașa de pământ poate fi consumată crudă sau preparată, dar poate fi utilizată ca fruct ori ca legumă. Crudă, cireașa de pământ se consumă ca atare, ca garnitură la alte alimente, în salate de fructe ori legume sau pentru decorarea altor preparate. Gătite, cireșele de pământ se pot adăuga în supe, sosuri ori poate fi conservate sub formă de gem, dulceață ori compot. Conținutul mare de pectină, recomandă cireșele de pământ pentru prepararea gemurilor și marmeladelor.
Tina CONDREA