Icoana Maicii Domnului numită Prodromiţa este una dintre icoanele făcătoare minuni păstrate în Schitul românesc Prodromu, în Sfântul Munte Athos. Povestea sa reprezintă prima minune divină a icoanei. Cea de-a doua s-a petrecut în anul 2012 la Medgidia, iar a treia, anul acesta la Piatra Neamţ. Nu putem însă vorbi de ultimii ani fără a lua în seamă începutul minunii. Nemţenii care doresc să viziteze icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită Prodromiţa o pot vedea la Mânăstirea Brădiţel, în comuna Bodeşti, la 30 kilometri nord de Piatra Neamţ.
În anul 1863 în Ţara Românească a fost zugrăvită în chip minunat icoana, atunci când ctitorii Schitului Prodromu aveau o mare dorinţă de a aşeza o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului în biserica cea nouă, după cum mai toate mânăstirile Sfântului Munte au câte o astfel de icoană minunată. Ctitorii mânăstirii, Părinţii Nifon şi Nectarie, au găsit un pictor priceput şi evlavios din oraşul Iaşi, Iordache Nicolau. Acesta a acceptat să picteze icoana, însă după modelul primit de la Părinţi, cu post şi aspră rânduială. După ce a zugrăvit veşmintele şi celelalte părţi ale icoanei, a încercat să picteze şi sfintele feţe. În mod inexplicabil, nu reuşea să facă portretele frumoase aşa cum îşi dorea şi, supărat că îşi uitase meşteşugul, a acoperit pictura cu o pânză, a încuiat atelierul şi a amânat totul pentru ziua următoare. A doua zi, pictorul a descoperit cu uimire că Sfintele Feţe erau deja pictate şi n-a mai îndrăznit să pună condeiul pe ea.
Icoana este zugrăvită pe lemn de tei, ea având un metru înălţime şi 0.70 metri lăţime. Zugravul a lucrat icoana în Mânăstirea Bucium, judeţul Iaşi. O caracteristică a acesteia este faptul că icoana, cercetată la microscop, nu prezintă urme de pensulă. Acest lucru întăreşte credinţa cum că feţele sfinţilor au fost pictate în chip minunat de mână nepământească.
A doua minune s-a intâmplat în anul 2012, la Medgidia
De-a lungul vremii au fost făcute câteva copii, dintre care unele au rămas în Sfântul Munte, iar altele au fost trimise în România, toate fiind făcătoare de minuni. Dintre acestea, s-a remarcat litografia alb-negru de la Medgidia, făcută de monahia Macaria cu 33 de zile înainte ca binecredinciosul preot arhimandrit schimonah Spiridon Anghel să treacă la cele veşnice. În anul 2012, după trecerea a două săptămâni din postul Naşterii Domnului pe stil vechi, a început minunea. Aureola şi coroana cu 40 de colţuri ale Maicii Domnului s-a colorat în roşu, galben şi verde. Au mai rămas doar doi centimetri alb-negru de la piciorul Mântuitorului până la margine, însă până la a fi aşezată în ramă, icoana s-a terminat de colorat în văzul tuturor din casă. De atunci, adică din 24 decembrie 2012 stil vechi, icoana veghează în Biserica Mânăstirii de maici din Medgidia.
Minunea, repetată la Piatra Neamţ
La doi ani de la săvârşirea acestei minuni, în casa unei familii de creştini din Piatra Neamţ, o altă litografie a icoanei Maicii Domnului a repetat minunea. Pe 1 septembrie 2014, infăţişarea Maicii Domnului şi a Mântuitorului, păstrată de peste 30 de ani în casa familiei Solomon tot veche şi litografiată alb-negru, s-a colorat sub ochii a doi membri ai familiei.
„Chiar în zilele noastre, când nici nu s-au împlinit doi ani de la a doua minune, în centrul Pietrei Neamţ, la o familie de creştini care au păstrat icoana cu multă cinste, Maica Domnului a vrut să proslăvească pentru toţi faptul că tot ceea ce noi nu preţuim de la Dumnezeu este de mare preţ. Icoana s-a colorat peste noapte, în casa unei femei care este văduvă de zece ani; ea a avut multă suferinţă şi înainte, a crescut doi copii dar a îngrijit şi de soţul ei paralizat aproximativ 18 ani. În acea familie este multă dragoste şi credinţă, tot ce au făcut unii pentru alţii au făcut în numele lui Dumnezeu, fără să ceară ajutorul de la străini, iar Măicuţa Domnului a venit la ei in chip minunat să răsplătească dragostea şi credinţa faţă de această sfântă icoană” a povestit Maica Macaria, de la Mânăstirea Brădiţel.
Icoana a ajuns pe pereţii familiei Solomon în anii 1980, când părinţii familiei lucrau pentru a-şi asigura pâinea cotidiană în timpuri comuniste. Acest lucru i-a determinat să-şi încredinţeze copiii în mâinile unei creştine de mari trăiri religioase. Şi cum Dumnezeu lucrează prin oameni, familia Solomon a intrat prin intermediul acestei femei în posesia unei icoane: icoana Sf. Prodromiţa, icoană agăţată într-un cui, în colţul camerei copiilor. Acum, copiii au crescut, dar icoana a rămas în aceeaşi casă, pe noptiera mamei lor. După ani grei, chipul Maicii era şters, de nerecunoscut, dar a rămas icoana la care se rugau cu toţii, seara, înainte de culcare.
În timpul unei astfel de rugăciuni de noapte, pe 1 septembrie, unul dintre ginerii femeii citea rugăciunile acatistului Maicii Domnului Prodromiţa.
„Seara înainte de a mă duce la culcare, s-a întâmplat că având acatistul Maicii Domnului, a Sfintei Icoane Prodromiţa la capătul meu, iar icoana pe noptieră lângă acatist, fără să vreau, am luat acatistul şi am citit istoricul icoanei. S-a întâmplat ca în aceeaşi zi, prin smerenia şi bunăvoinţa unei măicuţe, să primesc acest acatist şi o iconiţă a sfintei icoane originale. Am rămas surprins citind minunea care s-a întâmplat cu doi ani în urmă la Medgidia, de care nu ştiam până atunci. Citind întreg istoricul, am observat că aceeaşi icoană ştearsă de timp era identică cu cea primită de la măicuţă în ziua respectivă” şi-a amintit ginerele femeiii.
Sub ochii bărbatului, icoana veche de 30 de ani, înnegrită şi mucegăită de timp a a început să capete culoare şi lumină, asemenea celei de la Medgidia. De îndată a strigat către mama familiei, iar împreună au simţit o mare trăire sufletească.
„Deşi fiind alb negru, s-a colorat în diferite culori. Am rămas fără cuvinte pe moment, pentru că nevrednici în viaţa noastră mireană, cu problemele de zi cu zi, nu ştim să dăm valoare unor astfel de lucruri. Ceea ce s-a întâmplat cu mine am crezut că este o nălucire, ceva care nu poate să fie real. Am chemat-o pe mama soacră, pentru a întări ceea ce văd eu cu ochii. Ea s-a uitat, şi a crezut că nu era icoana pe care a avut-o de ani de zile în casă. Încetul cu încetul însă a înţeles că se colorează sub ochii ei şi ai mei. Am început să plângem ca doi copii şi să ne rugăm la Maica Domnului, pentru că nu ne simţeam vrednici să primim sub acoperişul casei noastre mila ei” a completat bărbatul.
Icoana a prins viaţă în timp de jumătate de oră, iar legătura veche a familiei cu Mânăstirea Brădiţel i-a determinat pe credincioşi să contacteze măicuţele pentru a le încredinţa minunea.
În acest sens, Maica Macaria a declarat că „aşa a gândit familia respectivă, să o aducă la noi pentru slava Măicuţei Domnului şi pentru ca toţi credincioşii să poată veni pentru cinstirea icoanei la mânăstire, nu în casa unor creştini”
Aducerea icoanei la mânăstire a provocat o altă minune
În clipele în care a fost adusă icoana Prodromiţa la mânăstire, acompaniată de mama şi ginerele acesteia martori la minune, s-a mai întâmplat o faptă neobişnuită, pe care măicuţele de la mânăstire au simţit-o ca pe o mână divină.
„Clopotele se trag greu la noi, este nevoie de două persoane. Măicuţa care a fost trimisă să tragă clopotele atunci a tras cât a putut, dar a obosit şi a coborât. Clopotele însă au continuat să se tragă în continuare, am crezut că mai era cineva acolo, dar de fapt nu era nimeni. Noi o socotim ca pe o minune, clopotele s-au oprit din tras doar după ce am intrat cu icoana Măicuţei Domnului în Biserică” a relatat Maica Macaria.
Ana FERMEŞANU