Heuchera sau “clopoţei de coral”

22/10/2018

*O plantă strălucitoare în grădina umbrită

Heuchera este o plantă simpatică, mai puțin folosită acum prin grădinile noastre, pentru că nici nu-i prea bine cunoscută. Este o plantă flexibilă ca şi capacităţi de utilizare, cu frunziş foarte decorativ şi talie medie. E adevărat că florile sale nu sunt foarte spectaculoase, dar compensează prin alte caracteristici despre care vom vorbi în rândurile care urmează. 
Heuchera are o tufă bazală, care în anumite condiţii poate ajunge până la 40 cm înălţime. Frunzele sunt sub formă de inimă, iar coloritul impresionează efectiv, pornind de la cel mai crud verde, până la cel mai profund grena cu tente strălucitoare. Coloritul frunzişului variază în funcţie de anotimp şi de condiţiile de mediu. Florile apar în vârful unor tije destul de înalte şi sunt sub formă de clopoţei delicaţi de culoarea coralilor. Ele sunt cele care au dat numele popular al plantei: “clopoţei de coral”. Florile apar la sfârşitul primăverii şi, în funcţie de varietate, pot să dureze câteva săptămâni sau întregul sezon cald.

*Se adaptează bine la umbră, „luminând” grădina

Heuchera este o plantă care se adaptează bine la umbră, „luminând” acele zone ale grădinii. Heuchera preferă solurile fertile, bogate în minerale şi uşor umede. Este posibil să nu se descurce prea bine în lunile de iarnă dacă solul în care este plantată are un drenaj deficitar. Cele mai multe varietăţi de Heuchera se vor dezvolta bine în condiţiile în care amplasamentul lor este parţial umbrit după-amiază. Varietăţile cu frunziş mai închis la culoare au capacitatea de a tolera mai bine soarele direct, în timp ce acelea cu frunziş de un verde crud sunt mai sensibile şi se brunifică uşor pe frunze, iar florile se trec mai repede.
Condiţiile extreme de mediu (umbră deasă sau soare direct mai multe ore pe zi) vor produce plante mai puţin viguroase, dar care pot rezista de la an la an.
Pentru a stimula înflorirea se vor îndepărta tijele cu flori trecute. Din cauza sistemului radicular de suprafaţă se practică mulcirea bazei plantei pe perioada de vară. În acest fel, uscăciunea nu ajunge la rădăcini, planta având nevoie de sol umed.
După o creştere de trei-patru ani, planta necesită separare, aşa încât toate plăntuţele apărute să aibă suficient spaţiu pentru creştere. Este o plantă fără dăunători supărători. Ocazional pot să apară mucegaiuri şi boli fungice în perioadele mai umede din an. Unele varietăţi îşi încreţesc frunzişul dacă sunt plantate în zone însorite.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU