Grigore Caraza la 84 de ani

01/02/2013

* “La securitatea din Piatra, am purtat aceeaşi pereche de cătuşe cu prietenul meu cel mai bun”

Astăzi, eroul încă în viaţă, care trăieşte la Piatra Neamţ, Grigore Caraza, împlineşte 84 de ani. Acest om a avut o viaţă plină de suferinţe incredibile, de neimaginat, o parte din aceasta fiind povestită în unica sa carte, « Aiud însângerat », apărută în mai multe ediţii. Numai faptul că a făcut 21 de ani de puşcărie politică şi doi ani de domiciliu forţat spune, credem, aproape totul despre calvarul unei vieţi. Succint, iată prin ce a trecut eroul nostru naţional: 1929 – se naşte la 1 februarie la Poiana Teiului; 1943 – absolvent a 7 clase în comuna natală, se înscrie la Şcoala normală “Gheorghe Asachi” Piatra Neamţ; 1948 – întrerupe studiile din cauza situaţiei materiale a familiei; 1948-1949 – învăţător în satul Călugăreni; 1949 – arestat la 31 august; 1950 – condamnat, la 18 februarie, la 8 ani pentru “crimă de uneltire contra ordinii sociale”, trecând prin închisorile din Piatra Neamţ, Galata-Iaşi, Văcăreşti, Jilava; 1957 – eliberat şi trimis cu domiciliu forţat în Bărăgan; 1958 – rearestat; 1959, condamnat politic la 23 de ani muncă silnică pentru acelaşi motiv, crimă de uneltire; 1964 – eliberat; 1966 – îşi reia studiile la Liceul “Rareş”; 1970 – arestat şi condamnat pentru propagandă împotriva orânduirii comuniste; 1977 – eliberat de la Aiud (după ce Zarca Aiudului rămăsese goală) şi se reînscrie la “Rareş”; 1979 – ia bacalaureatul, la vîrsta de 50 de ani; în 1980 – părăseşte ţara, exil în SUA, după ce fusese trecut pe o listă a persoanelor protejate de preşedintele SUA, Jimmy Carter; 1986 – obţine cetăţenie americană; 2001 – revine în Piatra Neamţ. Lui Grigore Caraza i se acordă titlul de Cetăţean de onoare al comunei Poiana Teiului în 2004 şi de Cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ în 2007. Am ales un fragment din cartea sa în care vorbeşte despre securiştii din Piatra Neamţ de acum jumătate de secol în urmă. Cu siguranţă că o parte din eroii cărţii, atât pozitivi cât şi negativi, mai trăiesc şi astăzi printre noi…

“Securitatea din Piatra Neamţ avea sediul în Bulevardul Republicii, (actualul imobil cu nr.7). Am fost închis într-una din celulele de la subsol – o încăpere goală, cu pământ umed. Într-un colţ, am găsit o cărămidă pe care am pus-o sub cap,  adormind în scurt timp pe pământul jilav. Pe coridor, erau securiştii în termen Casapu, Nedelcu şi Ciurea. Pe 1 septembrie 1949, am intrat în anchetă. De origine bucovinean, fost învăţător, venit din Rusia unde căzuse prizonier după ce s-a înrolat voluntar în Divizia “Tudor Vladimirescu”, Modest Ruscioru era o fiară. După ce m-a privit aspru şi m-a întrebat ce vârstă am, Ruscioru a început să mă înjure:  – Dumnezeii mă-tii! La vârsta de 20 de ani, faci organizaţie împotriva regimului?!! Zi, mă, f…. crucea mă-tii, câţi ai în organizaţie? Spune-i pe toţi, că te ia mama dracului amu! ‘Tu-vă-n muma-n c.., aveaţi arme, da? Şi ce voiaţi să faceţi, mă? Unde voiaţi să ajungeţi, fire-aţi voi al dracu’ de derbedei!? Şi, ca să fie mai “convingător”, mi-a tras câteva dosuri de palmă, apoi m-a pocnit peste cap cu bastonul de cauciuc. Văzând că nu recunosc nimic, m-a lovit din nou şi-apoi m-a trântit la pământ. Mi-a rupt sinusul şi buza superioară în stânga, semn pe care îl port şi astăzi, iar un canin l-am scuipat în palmă, după care fiara dezlănţuită m-a lovit cu cizma în piept şi în cap, până am leşinat. Nu ştiu cât am zăcut la pământ, dar m-am trezit când s-a aruncat cu apă peste mine. Era acolo şi comandantul Securităţii, Munteanu – un evreu cu numele împrumutat, iar un doctor îmi făcea respiraţie. – Încă nu a murit, Dumnezeii mă-sii! au fost cuvintele lui Modest Ruscioru. Fără să-i răspundă, doctorul i s-a adresat în şoaptă lui Munteanu: – Să nu mai fie lovit!

După ce m-au aşezat pe un scaun, mi-au adus puţină apă. Gura îmi era uscată din cauza loviturii, iar capul îmi ardea cumplit. Sprijinit de plt. Cucu, secretarul Securităţii, de loc din comuna Crăcăoani, am fost dus în celulă, la subsol. Atunci, la Securitatea din Piatra Neamţ lucrau şi fraţii Corbu – ofiţeri în funcţii operative. În acele zile, a venit în control şeful Securităţii pe Moldova, col. Aurel Ceia, de loc din comuna Vărădia, judeţul Caraş-Severin. După ce m-a văzut, a dat dispoziţie anchetatorului Modest Ruscioru să insiste şi să întrebuinţeze orice mijloc pentru a scoate de la mine cât mai multe informaţii. Drept urmare, în mai multe seri uşa celulei rămânea deschisă, în cadrul ei fiind postat un câine lup care mârâia ori de câte ori încercam să aţipesc. Dacă nu deschideam ochii, se îndrepta înspre mine să mă rupă cu dinţii. Aurel Cojocaru era unul dintre cei mai curaţi sufleteşte şi mai buni prieteni. Poate şi din acest motiv, Modest Ruscioru a dat dispoziţie să fim legaţi cu aceeaşi pereche de cătuşe, câteva zile şi nopţi la rând. Astfel, o brăţară a cătuşei era la încheietura mâinii stângi a lui Aurel iar cealaltă la piciorul meu drept. A doua zi, eu aveam brăţara la mâna stângă, iar Aurel la piciorul drept. Când unul dintre noi avea nevoie la WC, şi asta se întâmpla foarte des din cauza frigului, cel încătuşat la picior trebuia să meargă în genunchi, iar celălalt încovoiat, suferind în acelaşi timp şi durerile fizice, dar şi umilinţe de neînchipuit. Câteva zile la rând, în timpul nopţii, la Securitatea din Piatra Neamţ au sosit maşini încărcate cu alţi arestaţi de pe Valea Bistriţei, din Buhalniţa, Crucea, Borca, Farcaşa, Poiana Teiului, Galu, ca şi de la Pipirig şi Târgu Neamţ. Astfel, primul care a intrat în celulă a fost călugărul Filaret Gămălău, din comuna Crucea, fost stareţ al Mânăstirii Rarău. Acest preot, cu o mare trăire duhovnicească, fusese vândut chiar de cumnatul său, I. Roşu, din Poiana Teiului, precum şi de D. Irimescu. În acelaşi timp, au mai fost arestaţi şi Felix Gutman, fraţii Ion şi Aurel Cojocaru, preotul Vasile Gheorghiasa, Vasile Roşu, Nicolae Bistriceanu – fost primar în Pipirig, Maria Vasiliu – învăţătoare din Pipirig, Anton Almăşanu – fost primar în comuna Poiana Teiului, preotul Mihai Mitocaru împreună cu cei doi copii (unul elev la Seminarul “Sf. Gheorghe” din Roman iar celălalt la Şcoala Primară din Crucea), ing. Denc – şef Ocol silvic Borca, călugării Varahil Moraru şi Iosaf Marcoci, apoi Virgil Petroşanu, Ruscanu, Mantescu, Ion Ropotică, Ion Buium – fost viceprimar la Poiana Teiului, Nicolae Grigoriu, Constantin Cerbu, Anton Galbează, Iosif Crăciun, Chesarie Ursu de la Mânăstirea Durău, Constantin Iosub-Iosifescu, Costică Hogea, Ion Crăciun din Hangu ş.a. După a doua arestare a vieţuitorilor de la Mânăstirea Durău, când a fost luat călugărul Chesarie Ursu, se spune că stareţul a dat dispoziţie să se postească trei zile şi trei nopţi, ba mai mult, au fost postite şi animalele mânăstirii, fără apă şi fără hrană. Urmare a acestui fapt, cei care au vândut secretele bieţilor călugări au fost amarnic pedepsiţi de pronia cerească. Astfel, lui D. Irimescu – căruia îi fusese încredinţată o cantitate considerabilă de aur pentru restaurarea icoanelor din mai multe mânăstiri din Neamţ şi împrejurimi – i s-a intentat un proces de drept comun, executând 15 sau 16 ani de închisoare. La o verificare făcută de autorităţi, s-a constatat lipsa unei anumite cantităţi de metal preţios, Irimescu neştiind, probabil,  că în viaţă totul se plăteşte. La această fraudă, a mai fost implicată o persoană, pictor, despre care însă nu ştiu prin ce împrejurări a reuşit să scape basma curată. În curtea închisorii din Piatra Neamţ, în partea dreaptă erau situate birourile, iar în partea stângă se deschidea un lung coridor cu celule. În prima, vieţuiau 4 sau 5 femei, deţinute de drept comun, care lucrau la bucătărie, iar în următoarea stăteam eu, Pamfil Sălăgeanu şi Mihai, băiatul cel mai mic al preotului Mitocaru. Copilul preotului, în vârstă de vreo 10 ani, a fost luat de pe stradă odată cu arestarea tatălui şi a fratelui său, fiind îmbrăcat doar cu cămaşă, pantaloni scurţi şi sandale în picioare. Pe 8 noiembrie, de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, gardianul a deschis uşa de la celula preotului pentru a-l scoate în curte ca să-şi ia apă. Între timp, fiind chemat la telefon, preotul Mihai Mitocaru a rămas singur şi a deschis vizeta celulei noastre ca să-şi vadă copilul. Cu ochii plini de lacrimi, l-a chemat să-l sărute. Se vedeau pentru prima dată de când fuseseră arestaţi. Copilul a început să plângă în hohote strigându-şi tatăl, în timp ce cu mâinile încerca din răsputeri să se agaţe de el prin vizetă. Îl priveam din spate pe micuţul care, disperat, căuta să simtă căldura tatălui, să-l sărute, însă totul era zadarnic. Nu se puteau atinge. Nici unul, nici altul nu reuşea să facă acest lucru din cauza sistemului metalic protector cu care era prevăzută vizeta. În cele din urmă, copleşit de neputinţă, tatăl i-a spus băiatului să-i atingă vârful limbii cu limba lui… – Mulţi ani, tăticule!  – Mulţi ani, fiul meu!  Asistam, fără să pot face nimic, la această întâlnire dureroasă cu lacrimi, cu gemete şi cu atâta suferinţă în glas… M-am întors şi, ridicând braţele înspre cerul pe care nu îl vedeam, dar îl bănuiam, L-am strigat pe Dumnezeu: – De ce, Doamne?! Pentru ce îngădui, Doamne, asemenea lucruri? De ce? De ce, Doamne?…”

< Articolul anterior
PSD Neamţ se reorganizează

8 Comentarii la acest articol. Alatura-te conversatiei.

  1. constantin 01/02/2013 la 8:48 -

    o autobiografie colorata si plina de suspans.la 84 ani arata foarte bine pentru un om ce a suferit atat de mult si a luat atata bataie.cartea nu ia placut de aceea a inceput scoala in 1937 si a terminat liceul in 1980.ce regulamente scolare ce lege de e atata lalaiala si de bine ce a terminat liceul in 1980 a intrat in atentia presedintelui sua.mosulica dute la culcare umbli cu povesti si miroase a retea.

    • Ioana 01/02/2013 la 10:25 -

      Du-te tu la culcare decat sa comentezi aiurea numai ca sa te bagi in seama! Daca ai fi facut un an de inchisoare, nu mai mult, sigur n-a mai faceai pe desteptul! Sa-ti fie rusine!

    • Costel 01/02/2013 la 22:00 -

      @Constantine! Esti cretin sau te prefaci?, cred cu tarie : chiar esti tampit. Cand sa mai termine scoala , daca tot l-au tinut prin puscarii. Cum ai citit articolul? Daca te stii idiot , nu mai iesi din casa….

  2. ION ION 01/02/2013 la 9:28 -

    Ce este trist ca acesti securisti analfabeti inca rinjesc in inalta societate ba ne mai dau si lectii.Am cunoscut unul care era colonel si nu stia tabla inmultirii.

  3. Maria 01/02/2013 la 13:44 -

    LA MULTI ANI cu MULTA SANATATE , d-ule GRIGORE CARAZA !!!

    In primul rand numirea ca cetatean de oaoare in Piatra Neamt si comuna natala, Poiana Teiului, este un gest de respect pentru d-ul Grigore Caraza care este acum cetatean roman dar si american .

    In al doilea rand, este o biografie vie ,plina de istorie. Am aflat din cartile d-lui, ce a insemnat dictatura comunista cu inchisorile politice si persecutii..perioadei 1945-1965. Ne dorim ca NICIODATA sa nu se repete in viitor astfel de timpuri (este adevarat ca in comunism dupa 1965 s-au facut realizari in economie si cultura dar cu mari sacrificii mareriale si sufletesti )

    Cred ca cel mai bun gest , acum ,pentru natiunea romana este sa fie mai unita in bine ,atat in diaspora cat si in tara.
    Sa ne respectam istoria si traditiile . Se spune ca o natune care isi uita istoria sau nu o cunoaste risca sa dspara din rantul tarilor lumii.

    PS:
    D-ul Constantin :aveti timp sa invatati sa va corectati ortografia folosita in textul critic comentat mai sus. Se vede ca d-voastra nu v-a placut cartea. Sa stiti ca fiecare propozitie sau fraza se incepe cu litera mare si se scrie despartit : DU-TE ……

    Probabil sunteti un vechi activist cu” ochi albastrii ”care a facut la fara frecventa studiile… sau aveti tot 84 de ani si sunteti invidios pe varsta care o are acum d-ul Grigore Caraza???

    D-ule Constantin ..va intrebati cum de arata asa de bine d-ul Grigore Caraza la 84 ani?
    Cu siguranta d-ul Grogore Caraza a avut si are in sufletul lui pe bunul Dumnezeu care l-a salvat dandu-i sansa sa triasca 21 de ani in USA.Daca stateati bine cu matematica observati ca :
    – d-ul Gr . Caraza a plecat in USA in 1980 si s-a intors in 2001 deci a stat 21 ani in USA . .A avut fericirea sa guste din standardul de viata decenta din USA..
    Dumnezeu astfel l-a rasplatit pentru tot greul trait in anii de temnita etc…
    D-ul Constantin puteti face analize dar fara jignri. Incercati sa empatizati cu astfel de oameni care au trait ani grei de inchisoare nevinovati poate ptr convingeri politice din patriotism . Cred ca o singura zi in spatele gratiilor este o mare trauma dar sa traiesti atatia ani.

  4. elena 02/02/2013 la 0:27 -

    LA MULTI ANI, SANATATE DOMNULE GRIGORE CARAZA!!! Haideti sa aruncam cu noroi, în ISTORIILE vii pe care le mai avem…Constantin pe ce lume traiesti? s au cati ani ai? …nu stii nimic despre persecutiile facute de SECURITATE? S au esti unul ce te deranjeaza EROII?! Cum poate fi jignit, s au contrazis nu om ce a trait pe viu acele persecutii? …Cati deportati, omorati la canal, în dealul BALAUR, noaptea aruncati în gropi comune…etc. BUNUL DUMNEZEU SA I AJUTE PE CE DREPTI, CU SUFLETUL CURAT!!!

  5. CARAUSU CONSTANTIN 02/02/2013 la 0:31 -

    LA MULTI,FERICITI SI MANTUITI ANI domnule GRIGORE CARAZA !

    Am citit cartea d-vs. Felicitari. Va marturisesc sincer ca m-a uimit si m-a impresionat pana la lacrimi asa cum m-au uimit de fapt toate celelalte carti scrise de camarazii d-vs.( Pr.Calciu,Virgil Maxim,D-tru Bordeianu,D-tru Bacu etc,etc)si de fiecare data ma intreb de unde ati avut atata putere sa rezistati si sa treceti prin iadul acesta nenorocit.Cu siguranta numai credinta si nadejdea in Bunul Dumnezeu.

    Cu mult respect si admiratie ,va doresc tot binele din lume.

    P.S.

    M-as dori tare mult un autograf al d-vs.pe cartea mea.Unde as putea sa va contactez. Locuiesc in judetul vecin.

  6. alt costel 02/02/2013 la 10:16 -

    Domnule Carausu, voi incerca sa va ajut in dorinta dvs. Sunati-ma la o744694779