Gheorghe Dulhan, vrednic crescător de vite din Ţibucani: ”Nu prea sunt mulţumit de preţ, iau un leu pe litrul de lapte”

Pe Gheorghe Dulhan l-am întâlnit pe holurile Primăriei Ţibucani, iar primarul Ioan Sârbu ni l-a prezentat ca fiind un vrednic crescător de animale, un om despre care ar merita să se scrie. Ne-a tentat subiectul, aşa că l-am abordat direct, spundu-i care este intenţia noastră. Descumpănit şi mai ales nedumerit ne-a întrebat foarte tranşant: „Ce vreţi de la mine? Eu sunt un om simplu. Iar acum mă grăbesc foarte tare, mă aşteaptă vitele în grajd, trebuie să le dau mâncare şi apă. Trebuie să plec imediat”. După care a venit cu o propunere. Vă rog să mergeţi cu mine cu maşina până acasă, iar pe drum vă povestesc despre mine, vă răspund la toate întrebările”.  Zis şi făcut! Aşa am ajuns la gospodăria omului, unde ne-a întâmpinat soţia sa Coculeana, dar şi fiul Ghiocel. Celălalt fiu, Stejărel, era plecat de acasă, cu treburi. La fel şi nora domnului Dulhan, soţia lui Ghiocel, plecase cu fetiţa la grădiniţă. În gospodăria domnului Dulhan, este foarte mult de treabă, dar şi-a făcut vreme şi pentru noi.

„Nimănui nu-i place la vaci!”

Rep.: Sunteţi un bun şi priceput crescător de animale. Cu ce „avere” aţi plecat la drum, în această afacere? La nivelul la care aţi ajuns acum, creşterea vitelor chiar constituie o afacere.

Gheorghe Dulhan: La început am avut două vaci, primite de la tata, de pomană. Asta era prin anul 2005. Acum am 36 de vite foarte bune, de rasă.

Rep.: Venim după un an foarte greu, „bântuit” de secetă, care, cu siguranţă, a  afectat şi rezerva de furaje, pentru iarnă. Cum vă descurcaţi cu hrana pentru vite?

Gh.D.: Într-adevăr a fost foarte greu cu furajele. Seceta a fost mare.  Mi-am făcut o cantitate mai mare de coceni balotaţi. Am cumpărat mai mult faţă de anul trecut. Aşa am cu ce ieşi din iarnă. Am luat şi grăunţe de porumb, pentru tain, dar le dau după ce fată vacile. Trebuie să ai mare griă şi cu cocenii ăştia. Mai ales atunci când nu plouă mai multă vreme. Am păţit-o vara trecută. Porumbul a fost ebicidat tare, de acolo de unde am luat eu cocenii. Pentru că n-a plouat mult timp, nici n-au mai fost spălaţi de erbicide, a rămas pe cocean. Sunt răi pentru vaci, avortează. Am păţit-o cu două, au pierdut viţeii. Cu cocenii care au fost ai mei, n-am avut probleme.

Rep.: Spuneaţi că aveţi vite bune. Din ce rase şi cum le obţineţi?

Gh.D.: Am vaci din rasele Brună, Bălţată şi Holstein. Sunt cele mai bune rase pentru lapte. Le selectez, care sunt bune de lapte le ţin, care nu le dau la tăiere. La vite li se face monta artificială, este un băiat la Davideni care are un laborator autorizat pentru asta. O firmă de la Braşov vine să cumpere viţeii, la un preţ mai bun. Viţeii îi dau la 1,5-2 luni de la fătare. Nu-i mai las să sugă la vacă prea mult, ies mai bine mai bine dacă vând laptele. Primesc cam 10 milioane lei vechi pentru un viţel. Anul acesta o să am la vânzare 30 de viţei. Aşa fac rost de bani pentru furaje.

Rep.: Pentru viţei, văd că deja aveţi un client statornic, la Braşov. Cum valorificaţi laptele?

Gh.D.: Laptele îl dau la Păstrăveni, e o fabrică acolo, la Nicu Pascal. Nu prea sunt mulţumit de preţ, îmi dă un leu pe litru de lapte. Aş ieşi mai bine dacă mi-ar da 1,5 lei pe litru. Dar, în altă parte nu am unde să duc laptele.

Rep.: E vreo sfârâială să ţii vite? Merită? Cine vă ajută, că-i mult foarte mult de treabă?

Gh.D.: Mie îmi spuneţi? Este foarte mult de muncă la vite. La vaci, nu-i plce nimănui să muncească. Apoi, la câţi bani ies de pe urma lor, nu prea merită să le ţii. Mă ajută băietul meu Ghiocel la treabă, îl vedeţi acolo, cel cu lopata în mână. El va rămâne în locul meu. Mai am un băiet, Stejărel. De voie, de nevoie… le place zootehnia. Mai întâi, la oi îi cel mai greu, mai urât, apoi la vaci. Dacă zice unul că-i place, îi dau degeaba vacile! Ne place ori nu, n-avem încotro, stăm aici şi muncim pe brânci. Dacă ar fi mai bine în altă parte, dau vacile şi plec. Dar n-am unde mă duce.

Rep.: Văd că vă ajută şi soţia. Ei îi place la vaci?

Gh.D.. Cum să-i placă! Vă tot spun că la vaci nu-i place la nici unul. Vara e mai uşor, vitele merg la păscut, stă cu ele nevasta mea Coculeana, dar şi  nora mea. Câtu-i ziulica de lungă, nu mai ai grija mâncării la vaci, pasc, au şi apă pe păşune. Iarna e mai greu.

Rep.: Teren aveţi?

Gh.D.: Sigur că da, am 10 hectare. Am mai concesionat încă 15 ha. Tot pământul ăsta îl am pentru vaci. Am mai multe tractoare, le vedeţi şi dumneavostră aici. Dau drumul vacilor la păscut, după ce e mulgem dimineaţa. Apoi,  noi plecăm la arat, discut, semănat, la celelalte lucrări agricole. Când e vremea de coasă, cosim şi balotăm furajele. Am mai multe utilaje pentru asta. Tot zicem că vom vinde mai mult lapte şi o să ne fie mai bine. Dar tot nu-i mai bine! Am luat bani din bancă de la Suceava, de la Procredit, pentru noi care avem vaci, ne-a dat bani pe încredere. Am rată de 20 milioane lei vechi pe lună, mai am de plată anul ăsta, după care scăp de grija băncii. Am cumparat şi maşina asta, nu avem cu ce cara vacile.  Am balotieră, cositoare, greblă mecanică, remorci, pluguri, grape cu discuri.

Rep.: Tot mi-aţi spus că „nimănui nu-i place la vaci”. Dumneavoastră chiar vă place?

Gh.D.: Nici mie nu-mi place! N-are cum să-ţi placă. E foarte mult de muncă, iar banii îs puţini. Da’ primarului credeţi că-i place să fie primar? Totă ziua îl năcăjăşte lumea. Vine unu’ cu o problemă, altul cu alta. Aşa-i câtu-i ziulica de lungă, la primărie. El e doctor de meserie. Omul mai întâi se plânge de ce îl doare una-alta, îl cheamă să vină repede acasă că mama-i pe moarte, abia după asta spune pentru ce a ajuns până la primărie. Încă mai vin unii după pământ, ori să reclame furturi de prin gopspodărie. Era azi unul care spunea că i-au furat găleata şi lanţul de la fântână. Ce-o ajuns şi hoţii ăştia! Dacă te iei după oameni, toate trebuie să le rezolve primarul. După o zi de asta, mai are primarul inimă bună? N-are, pentru  se consumă pentru toate supărările oamenilor. Probleme sunt peste tot.

Rep.: Dacă ar veni la dumneavoastră ministrul Agriculturii, poate chiar premierul Ponta, ce le-aţi spune?

Gh.D. : Multe am eu a le spune. Să facă bine şi să dea bani la agriculturori, să dea subvenţii la vaci, să plătească mai bine laptele. Dacă ar fi plătit laptele, aş avea bani să-mi achit datoriile, mi-ar mai rămâne şi de distracţii, să mă duc şi eu cu familia pe la mănăstiri, să mă rog, să mai plătesc acolo vreun pomelnic. Unde să mă duc , dacă n-am bani? Plătesc curentul, câte  6 milioane pe lună, am şi rata de 20 milioane la bancă. Nu-mi mai rămân alţi bani de cheltuit. Dacă ar fi plătit mai bine laptele, aş avea şi eu mai mulţi bani. Mie îmi dă un leu pe litru, pentru că am vaci multe. La ceilalţi le dă puţin de tot, îi ia în râs. Eu ţin la preţ, că am lapte mai mult. Am mulgători, nu mulg la mână, laptele e curat, aşa cum cer normele europene. Nu ştiu cum m-aş fi descurcat fără mulgători. Nu mai mulgeam vacile, că nu avem vreme pentru toate.

Rep.: Dacă tot aţi pomenit de normele europene, mai am o întrebare pentru dumneavoastră. Ce faceţi cu gunoiul de grajd? Este şi acesta o sursă de poluare a apei şi a solului. Că sunt şi aici normative europene musai de respectat.

Gh.D.: Ştiu şi de asta! Am un loc special amenjat pentru gunoi, o groapă mare. Îl depozitez acolo până putrezeşte, după care îl car în câmp şi îl împrăştii ca îngrăşământ.