Pe data de 4 septembrie 1881 se năștea, la Bacău, poetul George Bacovia, cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.
George Andone Vasiliu (numele de naștere al poetului) s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu. La doar 6 ani începe să învețe limba germană, iar între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. Urmează cursurile Școlii Primare Domnești nr. 1 din Bacău și se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Într-o toamnă rămâne închis o noapte întreagă, din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal, întâmplare ce îi va inspira poezia „Amurg violet“, scrisă în 1899. Anii traumatizanți de liceu îl inspiră în crearea unui alt poem celebru, „Liceu“. În 1899 obține premiul I pe țară la concursul „Tinerimii române“ pentru „desen artistic de pe natură“ iar în 30 martie îi apare, în „Literatorul“, poezia „Și toate“, scrisă cu un an înainte și semnată V. George.
În 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru, din cauza disciplinei cazone. În această perioadă, compune poezia „Plumb“, pe care o va finisa abia în 1902. În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului „Ferdinand“, absolvind liceul în 1903. Urmează studii de drept, la București și Iași, pe care le finalizează în 1911, înscriindu-se în Baroul din Bacău. Bacovia nu a profesat însă niciodată ca avocat, fiind angajat ca mic funcționar sau profesor, în Bacău, Iași sau București, trăind greu și dedicându-se poeziei.
În 1914 se internează la sanatoriul dr. Mărgăritescu din București. Publică în suplimentul literar al ziarului „Seara“ și trimite la tipar volumul „Plumb“. În 1915 editează la Bacău, în colaborare, revista „Orizonturi noi“ și publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. În 1916, George Bacovia devine copist la Direcția învățământului secundar și superior din Ministerul Instrucțiunii.
Din noiembrie 1930 până în octombrie 1933, Bacovia a locuit în Bacău, fără a avea serviciu. Casa sa, devenită azi clădire de patrimoniu, se remarcă prin simplitatea și bunul gust al mobilierului. Între obiectele expuse aici se numără și pianul și vioara, instrumente muzicale care au aparținut poetului, precum și mai multe manuscrise originale. În 1933, Bacovia se stabilește cu familia în Capitală, unde rămâne până la sfârșitul vieții. Moare în ziua de 22 mai 1957, în locuința sa din București.
Irina NASTASIU
