Pe data de 16 iunie 1884 se năștea, în comuna Căciulești din județul Neamț, generalul Nicolae Dăscălescu, unul din marii comandanți ai oștirii române din cel de-al doilea Război Mondial, erou al luptelor de la Stalingrad, din Munții Tatra și al atâtor bătălii purtate pentru apărarea patriei străbune.
A urmat Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină din București (1906-1908), Școala specială de artilerie și geniu (1909-1911) și Școala Superioară de Război (1921-1923). A participat la Războiul de Întregire, în funcția de comandant de baterie și divizion în Regimentul 4 Artilerie, dar și la luptele de eliberare a Basarabiei și la luptele de la Odessa și Cotul Donului.
Generalul Dăscălescu a participat la eliberarea Dobrogei de sub controlul trupelor germane, la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de la Sângiorgiu și Oarba de Mureș, continuând ulterior ofensiva pe direcția Luduș, Cehu Silvaniei, Satu Mare. Pe teritoriul Ungariei, a condus acțiunile ofensive ale Corpului 2 Armată pentru forțarea Tisei, iar în Cehoslovacia a comandat Armata a 4-a română, în luptele de la Roznava, Banska-Bystrica și Kremnica. După actul de la 23 august 1944, sub comanda generalului Nicolae Dăscălescu, Corpul 2 Armată a participat la campania pentru eliberarea nordului Ardealului și la cea de eliberare a Ungariei. La 12 ianuarie 1945, generalul Dăscălescu este numit comandantul Armatei a 4-a române, participând la eliberarea Cehoslovaciei.
Pentru merite deosebite, a fost decorat cu Ordinul „Sf. Ana“, clasa a III-a, „Coroana României“, clasa a IV-a, cu spade, în grad de ofițer, cu panglică de Virtute Militară, Ordinul „Mihai Viteazul“ (propriul ordin al mareșalului Antonescu, primit în Războiul de Întregire, pe care acesta l-a luat de pe pieptul său și l-a prins pe pieptul generalului Dăscălescu), Ordinul „Steaua României“ cu spade în grad de Mare Ofițer, cu panglică de Virtute Militară, Ordinul „Coroana României“, clasa a III-a, „Cruciada împotriva comunismului“ și Crucea Ordinului „Vulturul German“.
Deși a avut merite deosebite, la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, generalul Dăscălescu a suportat persecuția regimului comunist, fiind trecut în rezervă, apoi arestat și trimis în judecată la Tribunalul poporului, fiind acuzat de crime de război. Este achitat prin decizia nr. 105 a Curții de Apel București, în Octombrie 1946.
În noiembrie 1951 este din nou condamnat, fiind ridicat și închis la Jilava. După doi ani de detenție, Procuratura Generală îl acuză din nou de crime de război. Este eliberat în 1955 și revine la Căciulești, unde-și găsește casa naționalizată, fiind și deposedat de pământ. Se stabilește la Piatra Neamț, unde moare, la 28 septembrie 1969, la vârsta de 85 de ani, fiind îngropat în cimitirul „Eternitatea“.
Irina NASTASIU