În comuna Căciulești din județul Neamț se năștea, la 29 iunie 1884, generalul Nicolae Dăscălescu, un adevărat simbol de onestitate și curaj, erou al luptelor de la Stalingrad, din Munții Tatra și al atâtor bătălii purtate pentru apărarea patriei străbune.
A urmat Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină din București (1906-1908), Școala specială de artilerie și geniu (1909-1911) și Școala Superioară de Război (1921-1923). A participat la Războiul de Întregire, în funcția de comandant de baterie și divizion în Regimentul 4 Artilerie, dar și la luptele de eliberare a Basarabiei și la luptele de la Odessa și Cotul Donului.
Generalul Dăscălescu a participat la eliberarea Dobrogei de sub controlul trupelor germane, la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de la Sângiorgiu și Oarba de Mureș, continuând ulterior ofensiva pe direcția Luduș, Cehu Silvaniei, Satu Mare. Pe teritoriul Ungariei, a condus acțiunile ofensive ale Corpului 2 Armată pentru forțarea Tisei, iar în Cehoslovacia a comandat Armata a 4-a română, în luptele de la Roznava, Banska-Bystrica și Kremnica.
Pentru merite deosebite, a fost decorat cu Ordinul „Sf. Ana“, clasa a III-a, „Coroana României“, clasa a IV-a, cu spade, în grad de ofițer, cu panglică de Virtute Militară, Ordinul „Mihai Viteazul“ (propriul ordin al mareșalului Antonescu, primit în Războiul de Întregire, pe care acesta l-a luat de pe pieptul său și l-a prins pe pieptul generalului Dăscălescu), Ordinul „Steaua României“ cu spade în grad de Mare Ofițer, cu panglică de Virtute Militară, Ordinul „Coroana României“, clasa a III-a, „Cruciada împotriva comunismului“ și Crucea Ordinului „Vulturul German“.
După actul de la 23 august 1944, sub comanda generalului Nicolae Dăscălescu, Corpul 2 Armată a participat la campania pentru eliberarea nordului Ardealului și la cea de eliberare a Ungariei.
La 12 ianuarie 1945, generalul Dăscălescu este numit comandantul Armatei a 4-a române, participând la eliberarea Cehoslovaciei.
Deși a avut merite deosebite, la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial Nicolae Dăscălescu a fost trecut în rezervă, fiind apoi arestat și trimis în judecată la Tribunalul poporului pentru crime de război.
Judecat pentru „crime de război“
În închisorile de la Aiud, Sighet, Jilava Văcărești, Canal, Făgăraș, Râmnicu-Sărat, Pitești, Botoșani, au murit, în chinuri groaznice, peste 80 de generali români, condamnați pentru „vina“ de a-și fi închinat viața apărării și cinstirii Neamului Românesc. Alături de ei, va pătimi și generalul Dăscălescu, pe care prigonitorii nu l-au ocolit, cu tot eroismul său incontestabil.
„Este trecut în rezervă din oficiu la 29 iulie 1945. Un an mai târziu, în 1946 este arestat și judecat de Tribunalul Poporului. Acuzațiile: «crime de război» și «vinovat de dezastrul țării». Este achitat prin decizia nr. 105 a Curții de Apel București în Octombrie 1946. Se retrage la țară, ocupându-se de cele 5 ha de pământ primite prin ordinul «Mihai Viteazul». Devenind chiabur, este ridicat la 21 Mai 1951, chiar de la arat și dus la închisoarea Jilava sub aceeași acuzație pentru care fusese achitat în 1946. Este trimis fără judecată în colonia Poarta Albă, până în 1955, când salvarea eliberării îi vine din partea mareșalului Malinovski, care fiind oaspetele (sau «gazda») lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, l-a întrebat de fostul său camarad de front, cu care a făcut campania în Cehoslovacia. S-a pus pe rol procesul și a fost achitat, dar ajungând la Căciulești a găsit casa naționalizată, deposedat de pământ și acuzat de tribunalul local ca sabotor agricol, pentru că timp de 4 ani cât a fost sechestrat nu a predat cotele agricole obligatorii. După 68 de cereri-memoriu de repunere în drepturi statul i-a redat drepturile de pensionar militar și atât“ (AMApN, Fond „Memorii Bătrâni“, „Generali“, litera D, Dosar, nr.5, Fond Documentar al Institutului de Studii Operativ-strategice și Istorie Militară, caseta 200).
În anul 1964, eroul general-soldat Nicolae Dăscălescu este reabilitat, însă refuză distincțiile și onorurile ce i se aduceau. S-a stins din viață la 28 septembrie 1969, fiind înmormântat la Piatra Neamț.
Irina NASTASIU