A fost cândva o gară numită Bistrița. Un loc unde în fiecare zi, pe peronul de piatră, zeci de navetiști așteptau nerăbdători să vină mașinăria uriașă pentru a-i duce în locul dorit. Asta a fost cu mulți ani în urmă, când încă mai mergea ceva în țara asta, iar oamenii aveau de lucru, fără a fi nevoiți să plece cu milioanele peste hotare, unde să-și poată face o viață mai îmbelșugată.
În prezent, din gara cu pricina, din comuna Alexandru cel Bun, n-a mai rămas decât calea ferată, care stă îngropată prin bălării, și o clădire rece din piatră, părăsită. Din păcate, și restul împrejurimilor par a fi desprinse dintr-un film de groază. Printre bălăriile de tot felul își fac veacul doar câinii vagabonzi, care sunt singurii stăpâni ai locului. Pe vremuri, trenul personal Bacău-Bicaz oprea lângă peron destul de des, fiindcă erau elevi care mergeau la Piatra Neamț sau spre Bicaz. De câțiva ani, lucrurile s-au mai schimbat. Trenurile care trec prin zonă doar șuieră pentru a-și anunța prezența când ajung la câteva sute de metri distanță de cantonul din sat, unde este amplasată și o barieră, care are rolul să oprească mașinile când trece trenul. Acum, așa cum a spus și primarul comunei Alexandru cel Bun, Ion Rotaru, tinerii din zonă preferă să călătorească cu autobuzele și microbuzele, care sunt mai comode, mai rapide și circulă destul de des. „În primul rând, nu sunt călători, fiindcă majoritatea oamenilor din sat au mașini ori merg cu autobuzul. Deci nu se justifică păstrarea lui. Eu am văzut prin tren doar câteva persoane, nu mai multe. Deci nu e rentabil. Nu iese nici salariul conductorului. Dacă ar fi o firmă privată, acest tren s-ar anula. Dacă ne referim la bălăriile din zonă, terenul nu este al nostru, ci al celor de la CFR. Aceștia trebuie să-și întrețină locul, pentru a-l păstra curat“.
Rămâne de văzut dacă privatizarea CFR-ului va pune cruce trenului Bacău – Bicaz sau vor urma niște investiții majore, care să aducă profit.
V. ANDRIEȘ