Gala Galaction, în judeţul Neamţ

06/03/2019
  • Scriitorul obişnuia să-şi petreacă vacanţele la Agapia sau Neamț

Luna martie se leagă de împlinirea a 58 de ani de la moartea lui Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pişculescu), scriitor, preot ortodox, profesor de teologie, traducător al Bibliei în limba română din ebraică şi greacă (împreună cu Vasile Radu şi Nicodim Munteanu).

Îndrăgostit de Ţinutul Neamţului, Gala Galaction a adunat, în pagini pline de sensibilitate, impresii şi observaţii legate de oamenii pe care i-a cunoscut, de-a lungul timpului, de natura înconjurătoare, de locurile pe unde au trecut „voievozi şi vlădici, coconi şi jupâniţei, soli străini (…) şi au dus cu ei renumele Moldovei şi al Mănăstirii Neamţ”.

„Observațiile privind natura înconjurătoare, Gala Galaction le-a așternut într-un volum intitulat «Clopotelele din Mănăstirea Neamțu». Aici a reunit evocări, impresii, pagini memorialistice și meditații, câteva având ca pretext florile: «Bujorii», «Narcişii», «Crizantemele». Dar tot el ne-a lăsat pagini de-a dreptul fermecătoare, privind locurile pe unde au copilărit și trăit Creangă și Sadoveanu: «Am trecut pe aici de atâtea ori și în atât de multe dispoziții sufletești încât drumul meu de astăzi – exact drumul lui Creangă – mi se pare o poveste familiară, auzită de 10 ori de la bunica, știută în toate amănuntele și totuși nespus de dragă și de binevenită inimii. Am ascultat povestea aceasta și vara și iarna, și pe soare și pe vânt, și pe ploi care răsturnau pământul.» Atras de liniștea mănăstirilor și de farmecul întâlnirilor cu alți scriitori, Gala Galaction își petrecea multe vacanțe la Agapia sau la Neamț. La Agapia, Gala Galaction scria, citea și drumețea. El descrie numeroase călătorii, prin împrejurimi, pornind cu toiagul dimineața, înainte de răsăritul soarelului, iar scrisul lui, în cazul în care nu era vorba de unele colaborări la revistele vremii: «Viața socială» a lui N. D. Cocea, «Viața Nouă» – Ovid Densuşianu sau «Viața Românească» (C. Stere), se va vedea în lucrările care au văzut lumina tiparului în această perioadă: «Bisericuţa din răzoare» (1914), «Clopotele din Mănăstirea Neamţu» (1916) sau «Răboj pe bradul verde» (1920).” (prof. Gh. Radu – „Pagini alese din istoria judeţului Neamţ”, vol. II, Ed. Cetatea Doamnei, 2015)

Repere biobibliografice

Gala Galaction s-a născut la 16 aprilie 1879, în localitatea Dideşti, judeţul Teleorman, în familia unui ţăran de origine aromână, mama sa fiind fiică de preot. În perioada 1909 – 1922, este numit „defensor ecclesial” pe seama Eparhiilor Râmnic şi Argeş, iar în 1922 este hirotonit preot. În anul 1926 devine profesor la Universitatea din Chişinău. În perioada interbelică desfăşoară o susţinută activitate publicistică, în colaborare cu Tudor Arghezi, editând revistele „Cronica” şi „Spicul”. Între anii 1922 – 1926 este misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, apoi profesor titular la catedra de Introducere şi Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chişinău (1926 – 1941), decanul acesteia (1928 – 1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1941 – 1947) şi membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureştilor (din 1954).

A publicat studii despre Noul Testament, articole, meditaţii, conferinţe, predici, între scrierile sale teologice numărându-se: „Scrisori teologice. Piatra din capul unghiului” (1926), „Cartea creştinului ortodox” (1926), „Meditare la rugăciunea domnească, adică Tatăl nostru” (1927), „Scrisori către Simforoza. În pământul făgăduinţei” (1930).

Totodată, Gala Galaction a publicat nuvele, romane, note de călătorie, precum şi articole în principalele ziare şi reviste ale timpului, opera sa literară cuprinzând scrieri precum: „Bisericuţa din Răzoare. Nuvele şi schiţe” (1914), „La ţărmul mării” (1916), „Toamne de odinioară” (1924), „Roxana” (1930), „Papucii lui Mahmud” (1931). În 1947 a fost ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România.

Gala Galaction s-a stins din viaţă pe data de 8 martie 1961, la Bucureşti.

Irina NASTASIU