Străjuită de doua şiruri de munţi foarte înalţi, Valea Tarcăului îţi încântă ochii cu peisaje de poveste. Drumurile şerpuiesc la poalele munţilor pe lângă albia pâraielor şi continuă până în pustietatea pădurilor şi a munţilor cu drumuri forestiere. Apa cristalină sare zglobie printre malurile de piatră şi unde roca este mai dură, formează mici cascade vesele. Firul pârâului Tarcău urcă, mai întâi, spre Cabana Ardeluţa şi prin satul cu acelaşi nume, loc de tihnă unde işi duc traiul câteva familii, departe de lume şi de zgomotul ei.
Valea Tarcăului este o bună destinaţie de weekend, un loc bun pentru plajă, pescuit, drumeţii, cu un potenţial turistic încă insuficient valorificat, în ciuda frumusetii locului, a purităţii aerului şi, mai cu seamă, a strădaniei edililor. Sub acest aspect, primarul Iulian Găină era pe bună dreptate revoltat: „Pentru a dezvolta turismul în orice localitate, inclusiv în comuna Tracău, este nevoie de o infrastructură bună. Nu poţi să dezvolţi turismul fără drumuri corespunzătoare. Lucru care îmi lipseşte. Nu numai mie, ci şi altor primari din ţara asta. din păcate, starea drumurilor de la Tarcău, reprezintă un mare handicap pentru turism. Comuna Tarcău, prin potenţialul ei economic, duce o imensitate financiară la bugetul de stat. Aici este cea mai mare comoară verde pe întinsul României, care un preţ inestimabil. Păcăt că din aceşti bani nu se întoarce nimic. Ei vând lemnul, având obligaţia să ne strice drumul…Ne strică drumul şi ne strică şi turismul…”
*Turismul religios
Cu o vechime de secole, turismul religios este manifestat de cele mai multe ori sub forma pelerinajului, care implică un anumit nivel de instruire şi de cultură pentru ca turistul să poată aprecia obiectivele din punctul de vedere arhitectural, al valorii şi semnificaţiei spirituale. Scopul acestui tip de turism, dincolo de nevoia de cunaoştere şi de plăcere estetică, este dorinţa unei noi exerienţe divine.
În patrimoniul cultural bogat al acestei zone se numără monumente de arhitectură, case memoriale, muzee, printre care amintim: Mănăstirea Tarcău, Muzeul de artă „Iulia Hălăucescu”, Biserica „Adormirii Maicii Domnului”, Schitul „Sfânta Mina”, dar si Rezervaţia Forestieră Goşman.
Mănăstirea Tarcău, cunoscută până nu demult drept Schitul Tarcău, se află pe Valea Tarcăului, la 43 km de Piatra-Neamt, între satele Brateş şi Ardeluţa. Construită din lemn de frasin, mănăstirea are formă de cruce, cu extremităţile de la apus şi răsărit rotunjite, cu absidele laterale bine proporţionate şi de formă pentagonală. Mănăstirea Tarcăului impresionează prin catapeteasma de o frumuseţe deosebită, zugrăvită şi montată secolul trecut.
În incinta mănăstirii se găsesc şi două case monahale construite în secolul al XIX-lea, cărora li s-a adăugat în ultimii ani şi alte construcţii care închid incinta mănăstirii în latura vestică.
Biserica „Adormirea maicii Domnului”, din punct de vedere arhitectural, impresioanează datorită brâului decorativ de icoane, realizat la exterior, de jur împrejurul bisericii, care portretizează sfinţi din religia creştin-ortodoxă. Schitul „Sfântul Mina” se află la Brateş, fiind ctitorit în 1957.
Frumuseţea Tarcaului l-a fermecat pe Mihail Sadoveanu şi de aici porneşte aventura Vitoriei Lipan în „Baltagul”, dar şi călătoria lui Alexandru Vlahuţă în „România pitorească”. Mai exact, Alexandru Vlahuţă a plecat în călătoria sa prin Munţii Tarcău chiar de la schitul cu acelaşi nume, devenit mănăstire cu timpul.
*Rezevaţia Goşman
Rezervaţia Forestieră Goşman e o zonă mirifică, cu tot felul de frumuseţi şi rarităţi. Drumeţul care se abate de pe firul pârâului Tarcău de la confluenţă, pe lângă paârâul Goşman, pentru a urca, poate admira arbori care au vârste cuprinse între 140 si 260 ani, în special molizi. Copacii seculari sunt o raritate în România, iar aici au supravieţuit pentru că zona este inclusa în Rezervaţia Forestiera Goşman, care se întinde pe 173 hectare, loc unde orice activitate umană este interzisă. Aici, alături de uriaşii arbori bătrâni, îşi caută drumul spre lumină vlăstare tinere de molid, brad, fag, ulm, paltin de munte, alun şi scorus.
Pe versantul opus Rezervaţiei Forestiere Goşman, urcând pieptiş panta, ajutându-te de o balustradă de trunchiuri de brad, ajungeţi la un observator de vânătoare, construit din bârne de lemn. Pădurile de aici au un vestit fond de vânătoare de cerb, urs si de mistreti. Faima trofeelor atrage vânători din Franţa, Austria, Germania sau Italia.
Continuând urcuşul şi urmând traseul marcat, ajungeţi la zona de protecţie pentru cocoşii de munte din Rezervaţia Faunistică Brateş. Cocoşii de munte sunt păsări foarte sperioase şi sunt vazuţi rar în natură, fiind numiţi şi „Cavalerii munţilor înalţi”.
Ocolul Silvic Tarcău are o suprafata de peste 20.000 de hectare, fiind păzit de zeci de pădurari care veghează să nu apara braconieri, pentru că aceşti codri din Neamţ sunt plini de cerbi, urşi, mistreţi, lupi, râşi şi vulpi.
În această mirifică zonă, mai puteţi face drumeţii, alpinism, pescuit, vânătoare, plimbări cu sania, excursii la barajul de la Bicaz şi la Izvorul Muntelui, la Cheile Bicazului şi Lacul Roşu.
*Turism de week end şi nu numai!
Pentru evadarea din cotidian, turiştii dornici de aer curat de munte şi reflexie în natură pot opta pentru drumeţii montane, autoritatea locală punându-le la dispoziţie trei trasee turistice cu posibilitate de realizare pe tot parcursul anului, deci indiferent de anotimp. Aceste trasee au menirea de a pune în valoare frumseţea Munţilor Tarcău, oferind turiştilor bun prilej de recreere şi de experienţe deosebite. Iată şi câteva dintre traseele care pot fi urmate de pasionaţii rezistenţi la urcuş, pentru că niciunul nu se parcurge în mai puţin de câteva ore: Satul Brateş-Gura Bolovănişului, Brateş -şaua Fagului, Brateş-Gura Tarcăului.
Pentru iubitorul de munte, comuna Tarcău este şi un bun popas înainte de a incepe un traseu mai de anvergură. Valea Tarcaului nu este lipsită de legende, una dintre ele fiind a haiducului Baltă. La Brateş, comuna Tarcău, a trăit până la adânci bătrâneţi, cea care a fost soţia unuia dintre membrii bandei lui Baltă.
.Tina CONDREA