* Camăta – motivul conflictelor
În propunerea de arestare a lui Bogdan şi Răzvan Mararu, reprezentantul parchetului a făcut referire la conflictele mai vechi existente între aceştia şi Dumitru (Puiu) Mironescu. Ultimul din seria răfuielilor, cel legat de „convingerea exprimată de membrii familiei Gheorghe Mararu că numitul Dumitru Ioan Mironescu ar fi fost implicat în omorârea lui Gheorghe Mararu”, este şi motivul pentru care fraţii Mararu au căutat un asasin pentru ucigaşul fratelui lor. În argumentaţia Parchetului Tribunalului Bucureşti se arată că între fraţii Mararu şi Puiu Mironescu exista, la început, o relaţie de prietenie care „a escaladat, în timp, o stare conflictuală, care s-a materializat într-o succesiune de acţiuni violente”. Dacă acum mai bine de zece ani Puiu Mironescu era în aceeaşi „barcă” cu fraţii Mararu, lucrând pentru ei, ulterior au apărut discuţii din cauză că Puiu Mironescu a „îndrăznit” să dea şi el bani cu împrumut, ceea ce fraţilor Mararu nu le-a convenit. ” Motivul ruperii definitive a relaţiilor a survenit în 2005, chiar în timpul unei vacanţe, când Mironescu i-ar fi imputat lui Bogdan Mararu o sumă de bani”, se arată în materialul de arestare. După ce s-au certat şi s-au ameninţat, Bogdan Mararu i-a dat lui Mironescu banii pretinşi, dar relaţia lor s-a transformat în duşmănie. Pornind de aici, fraţii Mararu l-au suspectat apoi pe Mironescu a fi în spatele refuzului lui Cristian Chilat, care în septembrie 2005 n-a mai înapoiat Mararilor o sumă de bani pe care le-o datora.
Şi aşa, „războiul” dintre aceştia a culminat în noiembrie 2010, cu uciderea lui Gheorghe Mararu de către Falău. Conflictul a continuat în toamna anului trecut, când Bogdan şi Răzvan Mararu au decis să tocmească pe cineva să-l ucidă pe Mironescu. „Faptul că inculpaţii Mararu şi-ar fi putut dori să obţină suprimarea vieţii numitului Mironescu Ioan Dumitru este plauzibil, având în vedere istoricul incidentelor în care acesta din urmă şi fraţii Mararu au fost implicaţi”, se arată în referat. Procurorii indică inclusiv cum fraţii Mararu l-au contactat pe Vitalie Proca şi l-au sprijinit în aducerea la îndeplinire a acestui scop, cum au ţinut legătura telefonic, existând la dosar înregistrarea a 40 de convorbiri.
Acuzaţia parchetului de premeditare este susţinută prin aceea că „cei doi (n.n. – fraţii Mararu) au conceput un plan care a presupus etape de urmat şi implicarea altor persoane, şi nu este vorba doar despre persoana pe care au determinat-o să comită nemijlocit faptele, au luat numeroase măsuri pentru a se asigura că organele judiciare nu vor putea stabili legătura dintre ei şi autor. Modalitatea aleasă pentru suprimarea celui vizat trădează dorinţa de a produce un impact puternic asupra terţilor, de a institui un exemplu, de a intimida prin violenţă extremă, forţa impactului fiind cu atât mai mare cu cât societatea românească rareori s-a confruntat cu astfel de execuţii publice”, se spune în referat. Acestea au fost argumentele pentru care procurorii au cerut arestarea preventivă a fraţilor Mararu, cu atât mai mult cu cât „în faţa unor astfel de manifestări de dispreţ suveran faţă de normele de drept, organelor judiciare le revine obligaţia de a lua prompt cele mai severe măsuri faţă de cei cu privire la care există presupunerea rezonabilă că au săvârşit aceste fapte, pentru a restabili, în măsura posibilului, ordinea publică, pentru a descuraja escaladarea acestei modalităţi de tranşare a conflictelor, şi a împiedica transformarea majorităţii paşnice a membrilor societăţii în martori neputincioşi, indignaţi şi înfricoşaţi ai răfuielilor pe care cei implicaţi nu au nicio reţinere să le dezlănţuie în spaţiul public”.
* Replica apărării: „Descrierea fantastică a unei poveşti”
Avocaţii fraţilor Mararu au invocat, în apărare, că susţinerile acuzării nu sunt temeinice şi că „Parchetul, în referatul cu propunere de arestare preventivă, a încercat să facă o descriere fantastică a unei poveşti”. Avocatul a negat orice susţinere a procurorilor, inclusiv cea referitoare la faptul că Mararii ar fi încheiat „contract” cu Vitalie Proca, ori că maşina de filaj i-a fost predată la Roznov sau că clienţii lui ar fi ţinut permanent legătura prin telefon cu asasinul. De asemenea, au cerut instanţei să-i lase în libertate pentru că „jurisprudenţa CEDO a statuat că nici gravitatea, nici natura infracţiunilor, nici perspectiva unei pedepse severe nu constituie un impediment pentru instanţă în vederea judecării unui inculpat în stare de libertate, fără a lua în considerare şi conduita sau persoana inculpatului”.
Cererea de lăsare în libertate a mai fost susţinută şi prin aceea că „probele prezentate de Parchet sunt probe indirecte, cei doi inculpaţi neavând nicio legătură cu comiterea infracţiunilor de care sunt acuzaţi. Referatul are la bază o serie de coincidenţe, precum şi o interpretate greşită a situaţiei de fapt, a unor evenimente ce se pretinde de către Parchet că ar fi avut loc”. Mai mult, apărătorii au susţinut că între fraţii Mararu şi împuşcarea lui Răzvan Isăilă, cel confundat cu Puiu Mironescu, nu este nici o legătură directă decât că Bogdan Mararu a comandat tot un autoturism Audi A6 „acesta fiind singurul element de legătură între inculpat şi infracţiunea săvârşită de Proca Vitalie”. Pledoaria apărătorilor a fost marcată de evidenţierea ca indicii indirecte a probelor invocate de parchet, iar referatul ca fiind „un scenariu de film”.
La rândul lui, Bogdan Mararu a susţinut că nu-l cunoaşte pe Vitalie Proca, nu l-a plătit nici pe el, nici pe altcineva să comită vreun atentat şi că este nevinovat. Acuzaţiile de instigare la tentativă de omor calificat şi instigare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, cu premeditare, aduse lui Bogdan Mararu vin în timpul perioadei de încercare impusă de instanţă în continuarea pedepsei de trei ani de închisoare cu suspendare. Spre deosebire de fratele lui, Răzvan Mararu, care nu are antecedente, s-a apărat în faţa magistraţilor Tribunalului Bucureşti spunând că este nevinovat.
La finalul şedinţei când au primit mandat de arestare, fraţii Mararu au declarat recurs, care va fi judecat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
