Aitor Monroy este, alături de portarul Bojan Jovic, cel mai vechi străin din tabăra Ceahlăului. Spaniolul de 26 de ani a ajuns la Piatra Neamţ în vara lui 2011, la un trial. Nu a fost singurul rămas, dar numai el s-a integrat şi a devenit jucător de bază al grupării pietrene. Primul iberic din unsprezecele Ceahlăului s-a adaptat bine fotbalului din România, în care spune că a progresat mult. Se simte foarte bine şi la Piatra Neamţ, unde îşi trăieşte însă doar viaţa profesională. Familia, prietenii, vacanţele sunt la Madrid, unde a crescut şi s-a format ca fotbalist, la Atletico. Dintr-un străin necunoscut, venit în probe, categorie care exaspera antrenorii şi enerva suporterii până nu demult, Aitor Monroy a devenit unul dintre cei mai respectaţi jucători ai Ceahlăului.
Bun fotbalist, responsabil, care pune de-adevăratelea şi sufletul, şi piciorul în slujba echipei sale!
În interviul pe care ni l-a acordat, dialogul s-a purtat în limba română, pe care a învăţat-o singur.
– Aitor, cum este acest campionat pentru Ceahlăul?
– Nu prea bun. Am greşit în multe jocuri. Chiar şi atunci când jucăm bine, facem multe greşeli.
– De ce nu aţi reuşit să păstraţi parcursul de anul trecut?
– Au fost mai multe schimbări la echipă. Au venit mulţi jucători tineri, care au nevoie de timp. Am început rău acest campionat şi am pierdut multe meciuri în prima parte.
– Dar acum?
– Acum, jucăm mult mai bine. Dar, dacă greşim şi nu dăm gol, nu putem câştiga.
– Ţi se pare un campionat mai puternic decât anul trecut?
– Steaua are o echipă foarte bună, a apărut şi Petrolul, după venirea lui Contra, din Spania. Dinamo şi Rapid au avut probleme cu banii, dar au rămas puternice. Pentru noi, este un campionat mai greu.
– Ceahlăul îşi poate îndrepta situaţia?
– Da. Avem câteva meciuri foarte importante. Dacă nu vom mai greşi, vom câştiga. Eu sunt sigur că rămânem în prima ligă.
– Tu? Cum te simţi la echipă, în fotbalul românesc?
– Foarte bine. Pentru mine, au fost doi ani buni. Am crescut mult la Piatra Neamţ. Ceahlăul a fost pentru mine o oportunitate de schimbare în bine.
– Ai rămâne, ai pleca, dacă ar apărea alte oportunităţi?
– Depinde. Nu aş pleca decât pentru mai bine. Acum, sunt mulţumit aici.
– Pentru un madrilen, Piatra Neamţ nu este cam mic?
– Puţin. Nu prea sunt distracţii multe, dar asta e bine pentru fotbal. Te concentrezi mai mult pe el. Dacă vreau să ies, merg la Mall, la cafea.
– Eşti recunoscut pe stradă?
– Da, mă salută mulţi oameni. Îmi place că toţi vorbesc frumos cu mine.
– Cum ai învăţat limba română?
– Singur, ascultând muzică. Îmi place Antonia. La început, nu înţelegeam nimic. După trei luni, mă descurcam.
– Mai păstrezi legătura cu foştii tăi colegi de la Atletico Madrid?
– Sunt prieten foarte bun cu De Gea, de la Manchester. Cu ceilalţi mă întâlnesc când merg acasă, în vacanţă.
– Messi sau Ronaldo?
– Ronaldo. Messi este un talent la fel de mare ca Maradona. Ronaldo este un luptător. A lucrat mult la sărituri, la şut. Pentru tot ceea ce reuşeşte astăzi. Este un model mai bun, pentru că jucătorii ca Messi sunt foarte puţini. Ceilalţi trebuie să muncească.
– Tu ce fel de fotbalist de consideri?
– Cu puţin talent şi multă muncă.
– Ce înseamnă pentru tine să reuşeşti în fotbal?
– Să joci la o echipă bună, într-un campionat bun şi să câştigi bine. Nu am toată viaţa pentru fotbal şi trebuie să mă gândesc şi la familia mea.
