– interviu cu Dedilia Popovici, sef serviciu la Centru pentru Cultură şi Arte “Carmen Saeculare” Piatra Neamţ
* Judeţul nostru este unul din cele mai bogate în folclor. Există însă formaţii prin comune care să-l ducă mai departe?
– Există. Cunosc toate formaţiile din judeţ, şi alea de tineri şi cele formate din şcolari, le vom prezenta cândva. Evident, pe cele care chiar merită cunoscute. Ştiu şi de cine sunt susţinute, de cine sunt ajutate la nivel de comună. Acolo unde este interes şi din partea administraţiei locale s-au remarcat formaţii folclorice cu care ne mândrim în ţară. Unele nu prea sunt mediatizate, deşi ar merita. Multe s-au desfiinţat, dar sunt şi multe nou înfiinţate. Scopul este să menţinem şi să revitalizăm formaţiile din mediul rural, pentru că doar acolo se mai păstrează, mai mult sau mai puţin, specificul popular local.
* Dansatori avem, orchestre, puţine, mai sunt. Cum stăm cu soliştii de muzică populară?
– Handicapul nostru e că nu prea mai avem solişti în judeţ. Avem puţini: Titi Cozma, care are un repertoriu profesionist, foarte bun, făcut de dirijorul Dumitru Catargiu, mai sunt Leonid Ciobanu, Isidor Rusu. O altă solistă de la vechea formaţie „Cernegura”, Valerica Patrichi, a trecut în lumea umbrelor acum doi ani. Am repertoriul său, l-am mai folosit la spectacolele cu copii – poate vom reuşi să-i scoatem un CD, pentru că merită. Au mai fost Vasile Lupu, Marcela Guragata, Mariana Lungu. Nu ştiu pe unde mai sunt. Nu, nu prea avem solişti de marcă.
* E şi acesta un mod de a sprijini şi încuraja formaţiile din judeţ. Mai ales cele care merită…
– Toate acţiunile de la ţară trebuie sprijinite, în special de factorii locali. Pentru a nu se pierde specificul locului. Acesta e cel mai important lucru. Să vă spun şi de ce. Eram la Mărgineni şi făceam repetiţie la nişte dansuri cu copii. Era o sârbă de acolo, ceva specific, al locului. Nu prea le ieşeau paşii pe muzică. Copiii cam rămâneau în urmă. Se vedea că nu pot ieşi din pasul lor, deşi învăţătoarea le spuneau a nu ştiu câta oară cum să facă pasul. La un moment dat, unul din copii, aproape furios a strigat înciudat la învăţătoare: „Da’ noi vrem să jucăm aşa ca la noi!” Deci ei nu vroiau să iasă din pasul pe care l-au învăţat de la bunicul lor, de la tata. Sunt lucruri specifice fiecărei comunităţi. Acestea trebuie menţinute, să nu se piardă. Şi trebuie încurajaţi cei care duc mai departe folclorul nemţean din pasiune. Trebuie refăcut festivalul „Florile Ceahlăului”. L-am transformat din judeţean în naţional, l-am difuzat în direct pe televiziunea „Favorit” .
* Există zone în judeţ din care folclorul trece mai uşor peste graniţe?
– În vară trebuia să trimitem o formaţie muzicală autentică din judeţ la Muzeul Ţăranului Român. Am trimis formaţia de la Bicaz Chei, cu cinci oameni. Nu vă spun câte felicitări am primit de la cei de la Bucureşti. Iar acolo sunt doar specialişti în folclor, îşi dau seama imediat că ceva nu e autentic. Au fost foarte încântaţi de această formaţie muzicală. E necesar să promovăm muzica populară autentică de la ţară. Acum un an i-am dus la o televiziune din Bucureşti pe cei de la Bicaz Chei. La întoarcere îmi spuneau în autocar că şi-au pus televizoare pe la toate stânile ca să îi vadă familiile cum s-au prezentat ei la Bucureşti. Din păcate, dacă nu se face nimic pentru a-i sprijini pe aceşti păstrători de folclor, în câţiva ani de zile dispar cei din generaţia care încă mai cunosc folclorul adevărat, nealterat, nemanelizat. Din păcate, prin şcoli unii profesori preiau muzică populară din diferite zone ale ţării şi îi pun pe copii să o interpreteze, de iese un fel de talmeş-balmeş, n-ar nici o legătură cu specificul local. Formaţiile din mediul rural trebuie sprijinte, altfel dispare folcorul autentic nemţean.
* La nivelul instituţiei ce faceţi în acest sens?
– La nivel de instituţie am început să facem o bancă de date, am început doar, cu CD-uri şi DVD-uri, fiindcă erau multe piese care ar fi fost în pericol să se piardă definitiv, având în vedere că bătrânii care le mai ştiau dispar cu timpul. Vom continua această activitate de depozitare. Chiar şi prin festivalurile pe care le facem urmărim şi acest scop: de a contribui la păstrarea acestor comori. Trebuie făcute mai multe proiecte de cercetare. Altfel, acesta este în pericol de a dispărea, odată cu generaţiile care îl au în suflet.
