Florin Răducioiu spune ce le lipseşte tinerilor fotbalişti de astăzi: Voinţa de a reuşi prin muncă şi sacrificiu

Florin Răducioiu este, de un an, antrenorul naţionalei Under 15, iar joi a urmărit, la Piatra Neamţ, şi cei mai buni copii din zona Moldovei. Pe doi- trei dintre ei îşi doreşte să-i revadă şi la acţiunile viitoare. Tânărul selecţioner (43 de ani), format la Coverciano, consideră că diferenţa de calitate, în fotbalul juvenil, acolo unde există, o fac antrenorii, apoi condiţiile oferite copiilor. Debutant în prima divizie la 15 ani, iar la naţională la 19 ani, unul dintre eroii României la Mondialul din 94 îi îndeamnă pe tehnicienii echipelor mari să aibă mai mult curaj în promovarea tinerilor. Cum vede Răducioiu starea fotbalului mic şi ce soluţii există pentru un viitor mai bun, citiţi în interviul care urmează.

– Domnule Răducioiu, ce impresie v-au făcut copiii din Moldova?

– Mi-au făcut o impresie bună. Sunt jucători într-o fază de formare, au multe lucruri de învăţat. Au foarte mare energie, foarte mare voinţă de a juca. Am văzut doi- trei jucători interesanţi, după care este clar că trebuie să îmbunătăţească foarte mult tehnica lor. Din păcate, în ultimii ani, avem jucători foarte talentaţi, dar noi şi antrenorii de cluburi trebuie să lucrăm puţin la ştiinţa jocului. Trebuie să ştim să jucăm cât mai simplu. După părerea mea, simplitatea înseamnă eficienţă. Este datoria noastră să îi învăţăm să joace cât mai simplu. Un defect al fotbaliştilor români este acela de a se complica.

– Aţi remarcat vreo diferenţă de calitate în Moldova, de aici ajung din ce în ce mai puţini copii la loturile naţionale?

– Probabil că, un timp, nu au mai fost jucători din această zonă la loturile naţionale, dar eu sunt convins că există copii talentaţi, iar eu sunt aici pentru ei. Voi merge şi în alte zone ale ţării. Este vorba despre antrenori, care trebuie să fie bine pregătiţi şi competenţi pentru a forma aceşti jucători care ne reprezintă la nivel internaţional. Este destul de complexă problema, dar eu sunt de obicei optimist şi am încredere în copiii noştri. Cu menţiunea că trebuie foarte bine antrenaţi. Sper ca în curând să putem culege nişte rezultate ale muncii noastre. Nu este simplu, pentru că suntem puţin înapoi, mai ales din punct de vedere al infrastructurii.

– Cluburile private sunt o soluţie mai bună decât şcolile finanţate de stat?

– Cluburile pot da cele mai bune rezultate la copii şi juniori. Şcolile, destul de greu. Ar reuşi doar dacă ar fi finanţate mai mult, mai bine de către stat. Nu vreau să intru în asemenea amănunte, însă cluburile trebuie să formeze în primul rând jucători pentru echipele naţionale.

– Dar centrele pentru copii şi juniori?

– Ar fi extraordinar ca valorile să poată fi concentrate. Nu cred însă că prioritatea în România este sportul, din păcate. Trebuie să ne schimbăm mentalitatea. Ar fi foarte bine dacă ar exista, ca şi în alte ţări, cum sunt Franţa, Spania, aceste centre naţionale. Deocamdată, însă, statul român are alte priorităţi. În sport se investeşte foarte puţin.

– Ce nu mai regăsiţi la copiii din fotbalul de astăzi?

– Ar trebui să discutăm mult despre aceste lucruri. Eu vorbesc din punct de vedere al experienţei mele. Am avut norocul de a da de nişte antrenori extraordinari care m-au format. Vorbesc de faimosul Piţi Varga, de la centrul de copii şi juniori al lui Dinamo, care m-a învăţat abecedarul fotbalului. Am avut norocul, apoi, de a debuta la 15 ani la prima echipă cu Lucescu, la Dinamo. Nu mai există acest curaj din partea antrenorilor de a da încredere jucătorilor tineri. Băieţii noştri trebuie să aibă mai multă voinţă şi sacrificiu. Fără sacrificiu, nu poţi obţine nimic. Tinerii jucători de astăzi au pierdut din acea voinţă de a deveni fotbalişti prin muncă şi sacrificiu. Trebuie să le oferi şi condiţii foarte bune de muncă.

– Ce au ei şi nu aţi avut dumneavoastră?

– Au deschiderea către fotbalul din toată lumea. Pot călători, pot vedea, au acces la informaţii. Se pregătesc în condiţii de care generaţia mea nu a avut parte.