Pe el Doamna-nvățătoare l-a numit Neghiniță, încă din clasa întâi, fiindcă era plăpând. Și așa i-a rămas cognomenul.
După mai mulți ani, în care Neghiniță, cum îl numește astăzi satul, devenise bărbat tânăr la căsuța lui, s-a dărâmat brusc orânduirea socială, a pierit ceapeul, foștii ceapiști s-au pomenit proprietari pe fâștoacele strămoșești de pământ și s-au văzut nevoiți să retrăiască istoria, lucrând pământul ca în anul de glorie 1907.
Având de întreținut familia, introvertitul tânăr a devenit fierar. Dar nu doar fierar, ci și sudor, mecanic de mici utilaje și multe altele asemenea. Ba într-o zi a fost de-a minunea când vecinii lui au zăpsit că ingeniosul consătean tocmai transformă o rablă de autoturism Moskvici de pe vremea lui Tutankamon în combină pitică, de recoltat cereale în grădinile din interiorul satului.
Când molima căpșunăritului a cuprins și regiunea lui, ogoarele au rămas din nou pustii.
Întrebat de ce nu pleacă și el către Soare-apune, răspundea clătinând din cap a tăgadă și rostind un cuvânt – „Magda“.
Bine, bine, știe fitecine că Magda este numele soției sale și că ea a muncit vreo câțiva ani în Italia, unde o fi învățat cam cum arată agricultura modernă; dar ce are numele ei cu întrebarea noastră!? s-a mirat lumea.
Pe urmă, Neghiniță a pus pe roate o fosilă de tractor ante diluvian și a pornit să are câmpul rămas pârloagă, ca bădica din plugușor.
Și după mai mulți ani de trudă ingenioasă, gospodarul Iosif Ignat din satul Chilia, comuna Bârgăuani, România, a devenit un fermier modern, în toată puterea cuvântului.
Mușteriii cei veșnic afumați privesc opera și mașinile lui cele noi cu ascunsă uimire, și nu-și explică secretul succesului.
Le dezvălui eu misterul, nădăjduind că ei pot înțelege câteva cuvinte vechi și înțelepte:
Munca, ambiția, priceperea de a face o agricultură după știință!
Mihai Emilian MANCAȘ