Suntem în plin „sezon” de primire a dosarelor de subvenţii pentru terenurile agricole. Pînă în momentul de faţă, la APIA Neamţ, s-au primit 17.000 de cereri, în procent de 60 la sută. Termenul limită de depunerea solicitărilor de plată e până în 14 mai, fără penalităţi. E drept, cereri se mai pot primi şi până pe 10 iunie, „contracost”. Adică o penalitate de 1 % care se aplică pentru fiecare zi de întârziere. Tot acum se depun cereri şi pentru subvenţiile la ovine şi caprine.
Cu Viorel Pintea, director APIA Neamţ am discutat mai puţin despre subvenţii, dar mai mult despre impresiile sale după ce a trecut prin toate cele 8 centrele locale nemţene. Dumnealui vine din Ardeal, alta e acolo optica asupra pământului, asupra agriculturii, în general.
*Fermieri mai puţini, dar mai puternici!
Rep. : O primă constatare?
Viorel Pintea: APIA Neamţ are de-a face cu foarte mulţi cetăţeni numiţi fermieri, primeşte în jur de 45.000 de dosare într-un an, ceea ce înseamnă cel puţin 450.000 de întâlniri om cu om. Numai pentru plata unică pe suprafaţă, sunt peste 30.000 de fermieri şi tot atâtea dosare. Dacă ele au la bază competenţa, se poate influenţa enorm şi mersul agriculturii. În bine. Trebuie să determini să se întâmple ceea ce e normal să aibă loc. Analiza este complexă. Reducerea numărului de fermieri este un lucru teribil de pozitiv. Am mers prin toate centrele locale ale APIA Neamţ. Sunt uimit vârsta foarte înaintată a fermierilor. Au fost situaţii când nu am văzut nici o persoană sub 60 de ani, între oamenii ce aşteptau să le vină rândul la APIA. Dar erau mulţi cu vârsta de peste 80 de ani. Vreua să subliniez ceva! Ţin enorm de mult la aceşti oamenii cu vârsta înaintată, la acei bătrâni. Ştiu ce înseamnă să fii fermier. Acei bătrâni nu-s fermieri. Sunt nişte oameni formidabili, care au grijă de bucăţica lor de pământ, de văcuţa lor, de oile lor, de caprele lor. Din surplusul de produse dau la pruncii de la oraş. Sunt oamenii pentru care am un respect teribil. Datorită acestui respect, îmi dau lacrimile când îi văd. Adeseori i-am întrebat: Dragii mei, unde vă sunt pruncii la care duceţi „groştiorul”, adică smântâna? Mi-au răspuns că pruncii nu ştiu nici cât ei, bătrânii. Nu ştiu ce să facă la APIA, nu ştiu să-şi localizeze pământul. Este un prima aspect: numărul mare şi vârsta fermierilor. Asociez respectul cuvenit acestor oameni cu faptul că mai primesc o brumă de ajutor financiar prin APIA, de la Uniunea Europeană sau de la bugetul naţional.
Rep.: Cel de al doilea aspect?
V.P.: Fermierii bătrâni lucrează bucata lor de pământ cu mult suflet, dar nu fac profit. Cu toată subvenţia de la APIA. Unii rămân doar cu asta. Dacă plătesc pe cineva să le muncească pământul, pierd şi banii de subvenţii. Numai sufletul îi ţine de terenul ăla. Ce-ar trebui făcut? Să arendeze pământul unui tânăr vrednic, dar să primescă ce li se cuvine de drept. Aşa pot primi şi renta viageră. Acum, fac o paranteză. Nu discutăm de poveştile şi minciunile de care trebuie să ţinem cont la APIA. Obligatoriu, sunt multe. Terenuri nelucrate, declarate ca lucrate. Motiv pentru care se şi fac o mulţime de verificări în teren. De fapt, prina asta, APIA determină să se întâmple ce trebuie: să se lucreze terenurile pentru care se dau subvenţiile. Până nu i-am convins de asta, nici nu se puteau lua terenurile în arendă. Că omul zicea: „Îţi arendez terenul, da’ ne dai cât ne dă de la APIA? Ne dai 5-6 milioanel lei la hectar?” S-au făcut multe vereficări, iar oamenii lucrează terenurile. Pe unele, începuse să crească salcânii…
Rep.: Soluţia? Una de perspectivă!
V.P.: Dacă în vreo 3 ani ar scădea cu 10.000 numărul aşa-zişilor fermieri, aşa ar fi o situaţie normală. Este o apreciere a mea, după datele de cunoaştere de până acum. În Neamţ sunt 3 zone distincte, spre deosebire de alte judeţe. Este zona montană, unde pajiştile permanente deţin ponderea, majoritatea absolută aş putea. Foarte puţin e teren arabil, ce-i în jurul gospodriei. Aici nu poate fi vorba de comasarea terenurilor, de asocieri agricole. E partea Romanului, zona agricolă a judeţului Neamţ. Aici este e o adevărată competiţie între cei care arendează terenuri arabile, motiv pentru care şi preţul arendei este mai ridicat. Cea de a treia zonă, este cea care face tranziţia între partea montană şi cea cu adevărat agricolă. Crăd eu că, aici, sunt şi cele mai multe terenuri nelucrate. Aşa cred eu! un lucru vreau să se înţeleagă clar: APIA nu stă la pândă! Nu pot accepta asta! Este o acţiune delierată, în sens pozitiv pentru agricultură, pentru bătrânii de care vorbeam.
Ceea ce mă surprinde este număr mic de…mari fermieri şi evoluţia lor. Este o evoluţie nefirească. Cum spunem, ar trebui să scadă cu 10.000 numărul micilor fermieri şi, în acelaşi timp, să crească numărul marilor fermieri.
Rep.: În toată analiza dumneavoastră, nu-i vorba numai de fermier. Mai e ceva…
V.P.: Calitatea funcţiei publice. Asta presupune şi persoana, dar şi acţiunea sa. În România, funcţia publică nu are calitate. Selecţia se face cu totul alte criterii, nici şcoală nu mai este ce era. Nu mă refer la funcţionarii APIA Neamţ. Aici, ai cu cine lucra, sunt buni. Rezultata acţiunii de care am vorbit: organizarea teritoriului agricole. Despre asta nu vorbşte nimeni!
