Ferma de cătină ecologică, sufocată de birocraţie

*Un  vis frumos, devenit… coşmar financiar

Lucian Dârloman este din Bodeşti, a terminat Facultatea de psihologie şi asistenţă socială, dar n-a profesat în această specialitate. Lucrează în domeniul financiar, la Piatra Neamţ.  Pentru el, agricultura, cătina în mod special, este o „boală” mai veche. Cu ceva ani în urmă i-a găsit şi „leacul”. Din acel moment n-a mai stat o clipă, s-a pus iute pe treabă. A concesionat 30 hectare teren agricol la Dobreni, pentru că la Bodeşti nu s-a putut. Intenţia era cât se poate de clară:  să aibă cea mai mare plantaţie de cătină ecologică din judeţ.

*Cătina, plantă miraculoasă

De ce cătină şi nu altceva? Răspunsul lui Lucian Dârloman  a venit promt şi bine argumentat: „La nivel mondial, cătina este considerată o plantă strategică. Noi, românii,  suntem mai puţin „educaţi” în privinţa alimentaţiei. Cătina,  aceasta plantă miraculoasă, conţine 112 elemente esenţiale vieţii. În Europa, Germania are cel mai bine pus la punct sistemul de obţinere a produselor din cătină, pe continentul american e Canada, iar pe cel asiatic-China. Derivatele obţinute din cătină sunt foarte bune în alimentaţia oamenilor, mai cu seamă a copiilor şi a bătrânilor. Dar şi a animalelor. Cătina este cel mai bun imunoregulator natural. Boala apare acolo unde există un dezechilibru. Cătina, prin serotonina pe care o conţine, reglează organismul uman. În România, „părintele” cătinei este profesorul universitar Ioan Brad, de la care am obţinute foarte multe date despre această cultură. În ţara noastră sunt puţine informaţiile cu privire la această plantă. De la cătină se folosesc toate părţile componente: coajă, frunze, nu mai zic de fructe. Cătina este folostă cel  mai mult în domeniul farmaceutic, dar şi în cel cosmetic. Fructul în sine este utilizat mai cu seamă în sectorul alimentar.”

*Timp de 3 ani numai a investit în pământ

Din anul 2008, atunci când a concesionat cele 30 ha teren agricol, de pe el nu a obţinut nici un venit. Doar a investit. A cheltuit foarte mulţi bani cu pregătirea pământului, pentru conversia de la agricultura tradiţională la cea ecologică. Asta durează  3 ani, în cazul arbuştilor fructiferi, din care face parte şi cătina. Ar însemna ca pe acel teren, acum, cătina să fie deja plantată. Dacă Lucian Dârloman nu cumva  a renunţat la proiectul său,  la visul său de a avea o superbă fermă de cătină ecologică.”Nu, n-am renunţat! De anul trecut, terenul a ieşit din perioada de conversie. Dar încă nu am plantat cătina, pentru că am avut de rezolvat nişte probleme cu un proiect cu finanţare europeană. Am aşteptat un răspuns de la APDRP Bucureşti. Trebuia să treacă un an ca să-ţi dea un răspuns! Trebuia să spună dacă proiectul e bun sau nu. Acum îmi zic că nu am câştigat finanţarea… Proiectul a fost depus în două rânduri. Cu două rânduri de cheltuieli. Din start, eu trebuia să fac dovada că am în cont partea mea de contribuţie financiară, adică 500.000 euro. Valoarea totală a proiectului era de un milion de euro,  din care eu să contribui cu jumătate din sumă. A trebui să fac rost de acei bani, că nu-i aveam pe toţi. În proiect avem prinsă partea de procesare a cătinei, cu hală şi toate utilajele necesare fluxului tehnologic. Pentru asta am cerut finanţarea europeană. Dintr-o grabă nefirească, proiectul a „picat” de la finanţare. Pur şi simplu s-au omis nişte detalii extrem de importante. În acel proiect aveam prevăzut şi un sistem de irigaţie cu apă scoasă de la mare adâncime. N-au observat asta pe schiţă şi nici în documentaţie, motiv pentru care proiectul n-a intrat la finanţare. Ni s-a spus să depun contestaţie, că eram îndreptăţit. N-avea rost…”

*Procesarea cătinei, pe bani europeni: un vis frumos devenit coşmar!

Treaba cu ferma de cătină a fost gândită gospodăreşte. Cât timp se face pregătirea terenului, parcuge perioada de conversie de la agricultura tradiţională la cea ecologică, cătina intră pe rod, să fie gata şi partea de procesare. Terenul trebuie bine pregătit, cătina este o cultură perenă, care poate dura 20-25 de ani. Motiv pentru care şi lucrările diferă de cele din câmp, făcute pentru culturile agricole de acolo. Sunt lucrări de adâncimi mari, la peste 70 cm. Fiind o cultură ecologică, sunt de executat şi lucrări suplimentare. Trebuie urmaţi paşii specifici perioadei de conversie, cea de trecere de la agricultura tradiţional, la cea ecologică. Cătina intră pe rod la 4 ani de la plantare. În tot acest timp, cu banii europeni, Lucian Dârloman dorea să finalizeze partea de procesare a ccătinei. Dacă toate decurgeau ca la carte, prima recoltă de cătină mergea direct la procesare, alături, la noua fabrică. N-a fost să fie…

* În primăvară, cătina va plantată

Am repetat întrebarea, dorin să aflăm dacă nu cumva renunţarea îi dă târcoale.”Nu renunţ. În primăvară voi planta cătina. Doar voi înfiinţa cultura! Poate nu pe întreaga suprafaţă de 30 ha. Până acum am cheltuit în jur de 70.000 euro. Cine mi-i dă înapoi, că eu renunţ mâine la ferma de cătină? Când am plecat la drum, am mizat şi pe fondurile europene pe care speram să le obţin prin acel proiect. M-au costat o groază de bani avizele pe care terbuia să le obţin. Apoi a costat mult documentaţia, studiile pe care trebuia să le fac. Consider că trebuia să-mi dea o simplă adeverinţă şi gata. Birocraţia te omoară. Nu poţi să  scapi de ea! Numai la privat n-o găseşti, la stat e în floare… Mi-am dat seama că sunt o mulţime de instituţii de la care trebuia să  bat la uşi ca să obţin avizele necesare. De unele nici nu ştiam că există. Asta într-un judeţ, pe plan local. Vă închipuiți câte mai sunt la nivel central. După mine era mai simplu să dau o declaraţie pe propria răspundere, un aviz favorabil. Să mă angajez că vor respecta toate condiţiile pentru care mi se acordă finanţarea. Nu, eu a trebui să plătesc înainte ca la… Acum, am avizele, dar nu-mi folosec la nimic. Un teanc de hârtii care acum nu sunt bune la nimic! Dar am plătit pentru ele. Că una e să ai cont în bancă şi alta să ai bani în cont! Consider că anul 2014 este un an mort din punctul de vedere al fondurilor europene. Normal ar fi fost ca prin lunile mai-iunie, să fie aprobată toate documentele, terminate negocierile la Uniunea Europeană. Va fi şi mai greu de accesat fondurile europene, dacă nu va fi sprijin real pentru asta.”

Pe bună dreptate, Lucian Dârloman avea toate motivele să fie atât de supărat. A vrut să facă ceva, dar n-a fost ajutat. Dimpotrivă, mai mult l-au încurcat. Treptat-treptat, ferma de cătină ecologică a fost „poluată”, până la asfixiere, de birocraţia tipic româneacă. Dintr-un vis frumos, Lucian Dârloman s-a trezit într-un coşmar  financiar…

Tina CONDREA