Criticul și istoricul literar ieșean Constantin Dram (nemțean prin naștere) manifestă un interes aparte și constant pentru o temă tratată și în teza sa de doctorat, intitulată Poetica istorisirii de dragoste la Mihail Sadoveanu, dar și în studiul Mihail Sadoveanu. Modelul istorisirii de dragoste, a cărui ediție a II-a a apărut la Editura Augusta, Timișoara, 2003. Ulterior autorul își va lărgi mult orizontul geografic și geo-literar, lansând volumul cu titlul Muzeul de imagini (Editura Alfa, Iași, 2016), un eseu de peste 200 de pagini, sprințar, bine dozat cu ironie și umor, despre care postfațatorul Vasile Spiridon, universitar și el, și tot nemțean, afirmă, referindu-se la prima, Homo eroticus, din cele două părți ale cărții lui Constantin Dram: „O întreagă mitologie–subliniază postfațatorul eseului– este cuprinsă în această primă secvență din «muzeul de imagini» străbătut de eseistul ieșean: desăvârșirea androgină, nostalgia cântării sufletului- pereche, ideea biblică a comuniunii bărbatfemeie. Căci nu am fost creați pentru a fi singuri și poate că de aceea adevărata împlinire a omului se săvârșește prin unire în acest bâlci al deșertăciunilor care este viața. De aici și un continuu neastâmpăr, o perpetuă necumințenie… Ahtiate după putere sau după iubire, intrigante sau devotate, fidele sau înșelătoare etc.,etc., femeile pot lua înfățișări derutante. Un șugubăț specialist în antropologia sexelor a făcut să apară o carte, tradusă și la noi, cu titlul Tot ce știu bărbații despre femei, iar când o deschizi nu ai ce să citești, pentru bunul motiv că toate paginile îi sunt albe…”(pag. 210). Cum s-ar spune, nu știm absolut nimic nimicuța despre femei. Iar Constantin Dram se amuză și el de această glumă, dar își vede de treabă, oferindu-ne nu pagini albe, ci meșteșugit înnegrite, alături de multe motive de amuzament, începând cu comentariul pe marginea povestirii Au mai pățit-o și alții, a lui Costache Negruzzi. Străbătând acest bine garnisit Muzeu de imagini (feminine!), de observat este că dl Constantin Dram analizează îndeaproape o amplă problematică reflectată de o bună parte din literatura lumii, având ca personaj central FEMEIA, cu toate fațetele sale, văzute și nevăzute, arhicunoscute, dar și necunoscute, unele doar intuite, pe care scriitorii ni le dezvăluie mereu, însuși eseistul ieșean dovedindu- se un admirabil zugrav al slăbiciunilor cât și al trăsăturilor pozitive ale acesteia. Găsim în carte evocate multe întâmplări hazlii, îndeosebi din romanele medievale, culminând cu acelea din Decameronul lui Giovanni Boccaccio, cu Gargantua și Pantagruel al lui Francois Rabelais, și încheind (prima parte a eseului) cu un roman serios din secolul al XIX-lea, faimosul Bâlci al deșertăciunilor al lui William MakerpeaceThackeray, eseistul vrând parcă să ne spună că râdem noi râdem, dar problema ar trebui să ne pună foarte-foarte serios pe gânduri. Dl Constantin Dram se încumetă să descurce și ițele numeroaselor variante ale romanului Tristan și Isolda, care narează una dintre cele mai sfâșietoare povești de dragoste din toate timpurile. Când Tristan pornea s-o aducă pe Isuet/Isolda, sortită să fie mireasa vârstnicului ei unchi, regele Marc, nu avea alte motive decât acelea ale datoriei de cavaler. Dar pe parcurs el se îndrăgostește de mireasa lui Mark, ceea ce înseamnă că Tristan nu-și respectă statutul de cavaler, devenind deci un adulterin. O altă piesă rară din Muzeul de imagini este reprezentată de romanul Divanul persan al lui Mihail Sadoveanu. Cică un bărbat a avut trăsnita idee de a o lua razna prin lume ca să adune niscai povestiri din care să se descifreze enigma comportamentului feminin, spre a o face cunoscută tuturor bărbaților. Acel ins destoinic și cu răbdare de fier a adunat, ani în șir, o serie de narațiuni, pe care le-a scris pe numeroase suluri de hârtie, narațiuni din care se puteau afla o mulțime de lucruri despre simțirea și mintea femeilor. Neprețuita comoară literară abia de putea fi cărată pe spinarea mai multor măgari, până când purtarea scandaloasă a unei femei l-a determinat să dea foc întregii încărcături. Motivul explicit îl veți găsi în cartea dlui Constantin Dram, ori direct de la sursă: romanul lui Mihail Sadoveanu. Muzeul de imagini al dlui Constantin Dram este o carte incitantă, care, într-o atmosferă de voioșie, te îndeamnă la reflecție, o carte care tratează cu o dexteritate uimitoare tema ,,eternului feminin”, reușind să construiască un univers traversat de personaje care au consistența legendelor nemuritoare.
MIHAI MERTICARU