Măghiranul este o plantă aromatică și medicinală care se aseamană foarte mult cu oregano, ambele făcând parte din aceiași familie. Maghiranul este o plantă perenă erbacee, care poate fi întâlnită frecvent în grădinile de mirodenii sau alături de flori de sezon, pe dealurile sălbatice sau în culturi organizate. Măghiranul se dezvoltă bine în soluri ușor acide, neutre sau usor bazice. Planta are pretenții moderata față de umiditate și lumină, dar este foarte sensibilă la ger. Tulpinile sunt fine, subțiri și au culoare verde-cenușiu, la maturitate capătă culoarea roșiatică. Sunt puternic ramificate, care dau plantei aspectul de tufă. Frunzele cresc în perechi opuse, sunt mărunte, ușor păroase, simple și ovale. Florile sunt mărunte, roz-pal se deschid începând cu luna iulie și sunt agreate de insecte, în special de albine. Florile, frunzele și tulpinile de maghiran erau utilizate în trecut ca ingredient cheie în anumite ritualuri săvârșite de preoți. În prezent, frunzele de maghiran sunt nelipsite în industria alimentară, fiind condimentul de bază pentru murături și mezeluri. Frunzele proaspete oferă savoare deliciilor culinare moderne. Ele sunt utilizate și în terapiile naturiste alternative pentru tratarea afecțiunilor musculare, circulatorii, digestive, neuronale. Proprietăți și efecte terapeutice În scop medicinal sunt utilizate părțile aeriene, care sunt intens aromate, au gust ușor iute, citric, dulce. Mirosul acestora este puternic și îmbietor. Măghiranul este utilizat în curele terapeutice sub forme de infuzii, tincturi, ulei, cataplasmă, pulbere. Frunzele tinere și florile de măghiran sunt bogate in uleiuri volatile, acizi grași, triterpene, substante flavonoide, vitamina A, C, fire, calciu și substanțe chimice cu efect antiinflamator. Măghiranul are propeități sedative, stomahice, antiinflamatoare, antiseptice, antispastice si carminative. Preparatele cu măghiran sunt eficiente în cazurile de bronșită, sinuzită, viroaze respiratoii și alte afecțiuni ale plămânilor. Măghiranul este bogat în vitamine și minerale, iar preparatele sale sunt indicate în timpul iernii, întrucât previn instalarea stării de slăbiciune, datorate de carența de substanțe nutritive. Tinctura cu măghiran este eficientă în cazurile de indigestie, crampe abdominale și alte afecțiuni ale intestinelor. Este un remediu potrivit în stările de greață, ajută la expulzarea gazelor intestinale. Substanțele flavonoide ajuta la neutralizarea radicalilor liberi si favorizeaza eliminarea toxinelor la nivel intestinului gros. Terpinenul, compus chimic complex ce se gaseste din plin în uleiul volatil din măghiran, acționează asupra sistemului nervos și a producției de hormoni. Ajută la sintetizarea serotoninei, hormonul fericirii, care ajută la obținerea stării de relaxare nervoasă și fericire. Măghiranul are în compoziție substanțe care fluidifică sângele, ajută la creșterea elasticității vaselor sangvine. Curele naturiste cu măghiran îmbunătățesc circulația, împiedică depunerea colesterolului pe vasele sangvine și micșorează riscul de atac vascular cerebral. Uleiul cu extracte de maghiran era utilizat și de sportivii greci care participau la Olimpiade, pentru calmarea durerilor musculare datorate efortului intens. Efectul inflamator al principiilor active este rapid resimțit de sistemul muscular. Masajul cu acest preparat are și acțiune calmantă.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU