*Planta care închide rănile, folosită în trecut pentru vrăjile de dragoste
*Cum s-a transformat un flăcău chipeş într-o buruiană de leac
Năvalnicul sau „limba cerbului“ este una dintre cele mai apreciate plante de leac din medicina pupulară, fiind considerată în trecut şi o buruiană magică pentru vrăjile de dragoste. Planta se culege la mijlocul lunii august.
Năvalnicul este o specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, calităţile sale astringente făcând-o deosebit de utilă în tuse, boli de plămâni, degajarea căilor respiratorii, diaree şi febră. Extern, năvalnicul este un remediu excelent pentru plăgile care nu se închid cu uşurinţă. Năvalnicului i se atribuie şi o acţiune colagogă, acesta favorizând evacuarea bilei în duoden. De aceea, ceaiul este recomandat, ca adjuvant, în obstrucţiile vezicii biliare.
*Legenda plantei care aduce iubirea
În credinţa populară se păstrează o legendă despre năvalnic în care se spune că ar fi fost un tânăr chipeş de la care nu-ţi puteai lua ochii şi care fura inimile fetelor şi nevestelor tinere. Legată de această legendă este şi teoria conform căreia această plantă se folosea în trecut pentru vrăjile de dragoste. Se spune că el a fost metamorfozat de Maica Domnului într-o plantă numită năvalnic. Când se întâmpla ca Năvalnic, flăcaul, să intre undeva, în vreun sat, toate cărările se încurcau pentru fetele frumoase şi toată partea femeiască umbla buimacă şi nu-si mai putea ţine firea. La un moment dat, năzdrăvanul Năvalnic a intrat într-o pădure şi, cum Maica Domnului tocmai voia să treacă pe acolo, a rătăcit şi ea calea din cauza lui. Într-o dimineaţă, însă, chiar în zori, Maica Domnului s-a întâlnit cu o bătrână, îmbrăcată într-o cămaşă albă, ieşită după buruieni de leac, fiind şi ea buimăcită de feciorul cel năvalnic. Maica Domnului a întrebat-o pe cine caută şi bătrana i-a răspuns că pe feciorul Năvalnic, să-i facă de urât, să nu mai încurce drumurile oamenilor. Ascuns într-un tufiş, Năvalnic a ieşit cu gând rău, dorind să le omoare pe cele două femei. Bătrâna, însă, cunoscându-l îndată, l-a şi blagoslovit spunându-i: „Năvalnic eşti, năvalnic să fii! Între buruieni de dragoste eşti, şi buruiană de dragoste să rămâi!”.
De atunci se spune că de Sântamaria Mare, sărbătorită la 15 august, tineretul, fete şi flăcăi, ducând în mână zahăr, însoţit de o bătrână din sat, îmbrăcată într-o cămaşă albă, merg dis-de-dimineaţă să culeagă năprasnic, buruiana de dragoste.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU