* „S-a consumat pentru fiecare mizerie, poate şi pentru că la magazin nu se dă bonul fiscal şi se face fraudă”, susţine sora comisarului
Moartea comisarului Liviu Tăbăcaru, de la Garda Financiară Neamţ, produsă acum aproape trei săptămâni, în urma unei crize cardiace, i-a întristat pe colegii lui, pe cunoscuţi, pe prieteni şi, mai ales, pe cei din familie. La numai 49 de ani, comisarul Liviu Tăbăcaru a suferit, pe 25 iulie, o disecţie de aortă şi a fost transportat cu elicopterul la Iaşi, pentru o cât mai rapidă intervenţie salvatoare, dar, din păcate, a încetat din viaţă. Şeful şi colegii lui l-au apreciat drept un bun profesionist, un perfecţionist, afectat, însă, de stresul legat de desfiinţarea Gărzii Financiare şi de nesiguranţa că va putea obţine un post în noua structură a Direcţiei Naţionale Antifraudă Fiscală.
Familia lui, însă, consideră că altele au fost motivele, atât sora cât şi soţia lui insistând să-şi exprime punctul comun de vedere. „La momentul morţii fratelui meu nu era dată publicităţii nici o listă în care să figureze numele lui Liviu Tăbăcaru. El nu a fost victima nici unei restructurări, pentru că se pregătea pentru examen la Antifrauda. În ziua de dinainte de a pleca la spital la Iaşi a învăţat, se pregătea pentru examen, ca de altfel toţi. În februarie termina masterul la Academia de Poliţie Bucureşti cu tema managementul investigării fraudelor. Avea un atu în plus, ştia că va intra la structura nou creată! Nu este victimă a restructurărilor, iar colegii lui nu aveau de unde să ştie – nu era stresat, pentru că ştia că intră la Antifraudă. Cine a zis că era stresat, a făcut-o ca o jignire. Eu la şcoală am învăţat că psihologic, se începe o critică cu pozitiv, apoi negativ şi iar vii cu pozitiv ca să nu laşi omul să plece cu gânduri… Fratele meu a trăit o viaţă in discreţie, dar nu era introvertit, vorbea frumos cu toata lumea, era deschis. Ştiţi care e motivul pentru care fratele meu a murit de inimă? Era un tip deosebit, cum nu este nimeni pe faţa pământului, el a trăit în bun simţ, a trăit o viaţă corectă, nu a greşit nici faţă de un animăluţ. Pe el l-au deranjat mizeriile din jurul lui, de aceea a murit, tot ce se întâmpla – şi nu era ignorant – s-a consumat pentru fiecare mizerie, poate şi pentru că la magazin nu se dă bonul fiscal şi se face fraudă. Mă refer la tot felul de mizerii, că lumea nu-şi vede de lungul nasului, şi tot aşa”.
Cristina IORDACHE