* Pământurile unor ţărani din Neamţ au încăput pe mâna unor ”afacerişti” care au falimentat firmă după firmă
”Este o problemă care trebuie studiată. Instituţiile abilitate sunt datoare să stabilească dacă e vorba despre incompetenţă sau despre ”externalizarea” unor fonduri”. Declaraţia îi aparţine lui Liviu Bumbu, fostul director al Direcţiei Agricole Neamţ, care ştie foarte bine şi cum se munceşte pământul şi cine profită de pe urma lui în judeţul ăsta. Liviu Bumbu s-a exprimat elegant, dar nu el este cel care poate înlocui cuvântul (bine ales, de altfel) ”externalizare” cu un altul, mai apropiat, poate, de Codul penal.
De ani de zile, ţăranii care nu reuşesc să-şi muncească pământurile le dau în arendă. Se fac contracte, trece vara, iar toamna oamenii merg să-şi ia produsele sau banii care li se cuvin. Dacă au de unde. Anul acesta, de exemplu, sătenii din Tupilaţi, dar şi din alte comune, s-au trezit în faţa unei uşi închise. Uşa e în clădirea de vizavi de prefectura Neamţ şi dădea, până nu demult, în biroul unui manager.
”Eu am nişte teren moştenire de familie în Tupilaţi”, ne-a declarat una dintre victimele ”marilor exploataţii” agricole. ”L-am dat în arendă unei firme Agro Power, care a avut nişte probleme cu ceva maşinaţiuni financiare. M-am trezit că afacerea a fost preluată de o altă firmă Akkeron Farming, înregistrată în Anglia şi cu un punct de lucru în Bucureşti. Am luat bani până acum 2-3 ani, însă anul acesta -nimic. Am înţeles că au în arendă vreo 6000 de hectare în judeţele Neamţ şi Iaşi, dar acum nimeni nu mai dă de ei. Pe uşă a fost o vreme un bilet pe care scria: ”pentru informaţii privind arenda sunaţi la managerul Edinel Robu”. Era un număr de telefon la care nu răspunde nimeni. Iar dacă insişti, primeşti refuz de apel”.
Am sunat şi noi la numărul d-lui Edinel şi s-a întâmplat exact aşa cum ni s-a spus. La început n-a răspuns nimeni, iar la al doilea apel ni s-a dat refuz.
* ”N-au fost oameni serioşi”, spune primarul Petru Gherghel
”Acuma nu-i treaba mea, că doar oamenii au încheiat contract de arendă cu cine au vrut ei, dar dacă sunt nemulţumiţi, tot la primărie vin”, ne-a declarat Petru Gherghel, primarul de Tupilaţi. ”Eu ştiam de ăştia de la Agro Power că ar fi veniţi din Austria sau din Anglia. Pe urmă s-au transformat în Akkeron, iar acum au fost preluaţi de firma asta mare de la Bacău Comfert. Eu ştiu că abia Comfert a dat ceva la oameni, dar n-am idee dacă la toţi sau numai la o parte. Oricum probleme au fost. Ăştia n-au stat mult la noi, vreo 2-3 ani, dar n-au fost oameni serioşi. Comfertul a încheiat contracte pentru 600 kg la hectar. Pentru un an de secetă e foarte bine”.
Surpinzător, toate firmele care s-au plimbat prin Tupilaţi şi nu numai, şi au atras sătenii cu tot felul de ”oferte” mai avantajoase decât ce avuseseră până atunci, şi-au rupt gâtul sistematic.
Agro Power SRL, de exemplu, a fost înfiinţată în noiembrie 2006, iar în 2010 şi-a dat obştescul sfârşit, având o cifră de afaceri de 2,8 milioane lei şi pierderi de 4,2 milioane. Nemaivorbind de datoriile de peste 15 milioane de lei. Culmea este că în 2009, Agro Power figura pe lista marilor exploataţii din judeţul Neamţ, cu suprafaţa de 885 de hectare.
Tot în 2010. Agro Power, care îi avea drept acţionari pe Covel Robert Henry şi societatea Akkeron Farming, a intrat în vizorul Gărzii Financiare Neamţ pentru stopaj la sursă. Angajaţilor le fuseseră oprite impozite şi taxe, dar banii nu au ajuns la bugetul de stat. Comisarii au verificat atunci şi doi ”puişori”, Agro Alka şi Agro Store, ambele aflate în insolvenţă. Agro Alka a fost înfiiţată în aprilie 2007, iar 3 ani mai târziu era deja în ”groapă”, cu o cifră de afaceri de 789.000 lei, pierderi de 1,5 milioane, datorii de 7,96 milioane şi capitaluri de minus 5,3 milioane. Agro Store, care figurează cu sediul în Horia, a ”venit pe lume” în septembrie 2008 şi a murit în nici doi ani. În 2010 avea pierderi de 144.000 de lei, datorii de 409.000 lei şi capitaluri de minus 352.000 lei. Primarul Vasile Baciu nici măcar n-a auzit de firma asta: ”O fi înregistrată în comuna Horia în acte, dar eu n-am văzut nici un sediu, iar oamenii dau pământul în arendă unui neamţ, care chiar e om serios şi de cuvânt”.
Evident, mai toate firmele înfiinţate din 2006 încoace au măcar una din societăţile ”mamă” drept acţionar. De exemplu Agro Alka s-a ”născut” din Akkeron Farming şi acelaşi Covel Robert Henry. Akkeron Farming a început timid în 2008, anul următor a avut pierderi de 13.000 şi datorii de 15.000 de lei la o cifră de afaceri zero, iar în 2010 cifra de afaceri a ajuns la 12 milioane, datoriile la 38 de milioane, dar a fost şi un profit ”delicat” de vreo 200.000 de lei. Anul trecut, însă, afacerea s-a dus definitiv de râpă, datoriile fiind de trei ori mai mari decât cifra de afaceri, iar pierderile de 123.000 de lei. Şi asta în condiţiile în care firma cultiva peste 3300 de hectare, iar alte exploataţii mult mai mici chiar au avut producţii bune. Numai nişte specialişti ar putea dezlega misterul falimentului în cascadă şi ar putea băga un ochi şi pe la subvenţii să vadă dacă nu cumva societăţile astea suveică nu s-au bucurat doar de pământurile ţăranilor, ci şi de banii statului. Că parcă pe acolo ar bate expresia ”externalizare de fonduri”.
