Când toată lumea pare a fi pusă pe distrus, Valică Ouatu, veşnicul pasionat şi neliniştit, a organizat, pentru ziua de vineri, unul dintre cele mai mari evenimente locale din ultimii ani: jumătate de secol de la inaugurarea Complexului Comercial UNIC. Foarte puţini ştiu că că acest eveniment nu este muncit în condiţii uşoare pentru Vasile Ouatu, ba chiar din contra. Acum, când poate ar trebui mai mult decât oricând să se cruţe pe sine, Valică s-a aruncat în organizarea unei sărbători de amploare, într-o muncă solicitantă din toate punctele de vedere. „Nu este doar sărbătoarea mea. Am invitat peste 100 de oameni care au lucrat aici, la Unic. Vreau ca cei care au mai rămas printre noi, să se bucure. Vreau ca cei mai tineri să ştie ce a fost. Vreau ca lumea să ştie că mai există şi bine. Ne-am săturat de ştirile rele”.
Când, rând pe rând au murit nume mari ale economiei nemţene, Vasile Ouatu a reuşit să nu omoare un brand. A reuşit să-l facă viabil. Nici nu se gândeşte să vândă, are în minte o modernizare de zile mari, un proiect care să transforme total etajul complexului. „Vreau să rămână ceva în urma mea” . Timp de 28 de ani a condus acest complex comercial şi a înţeles exact la timp când trebuie să facă schimbări majore, ca să poată merge mai departe. În condiţiile invaziei marilor branduri internaţionale, într-un oraş atât de mic, UNIC-ul rezistă – şi încă bine – cu şansa pe care i-a oferit-o omul care a stat la butoane aproape 3 decenii. Piesa de rezistenţă? „Îmi pasă, am pus suflet, am muncit. Acum, la 50 de ani, nu trag încă linie. Sărbătoresc. Sărbătorim împreună” Complexul UNIC a devenit o şcoală Mihai Hârţescu – probabil nu e om care să fi lucrat în comerţ până 2000 şi să nu-l fi cunoscut ori apreciat – a fost directorul Direcţiei Comerciale a judeţului până în 1973, iar apoi, până în 1984, la fosta OCL, Alimentara. A fost director plin la Oficiul Judeţean de Turism, apoi, din nou, până în 1990, la Direcţia Comercială. După 1994 devine inspector general în Ministerul Comerţului pentru zona Neamţ. „Magazinele Modern şi Unic au constituit formele incipiente ale comerţului modern. De unde venea atracţia pentru a lucra în comerţ? Majoritatea salariaţilor era formată în şcoli profesionale. Din simplu vânzător ajungeai gestionar, şef de unitate, şef de complex. Toţi au fost la început copii de trupă, ca Valică Ouatu. Aceşti oameni i-au format pe alţii, la rândul lor. Super-magazinul Unic, prin faptul că era amplasat în zona centrală, a devenit, la timpul respectiv, o necesitate. Ea o unitate comercială modernă: expunere deschisă, ofertă diversificată, unul din puţinele complexe comerciale care ofereau şi produse alimentare şi nealimentare. El a maers foarte bine până s-a instalat criza produselor. Apoi şi-a revenit. Complexul UNIC a devenit o şcoală. Vasile Ouatu are multe calităţi, începând cu cele sufleteşti, este mare animator al activităţilor sportive, este un om ambiţios” Tot ce era de la partid se baza pe UNIC Elena Beldie, decorată cu Ordinul Muncii pentru merite deosebite, a fost şefă de raion la ţesături. Acum are 87 de ani, pe care îi duce cu mare eleganţă pe umerii încă puternici. Din 1973 a fost doamna din spatele valurilor de ţesături, cele mai multe de la Buhuşi. La vremea aceea, ziarul Ceahlăul îi lua interviu şi primea aceleaşi răspunsuri pe care ni le-a acum dat şi nouă, la mai bine de 30 de ani diferenţă: „Mi-a plăcut extraordinar de mult să lucrez cu clienţii. Erau foarte frumoase vânzări. Am avut două colege , Elena Căpitanu şi Marilena Ţapu. M-am bucurat să lucrez la Unic şi mă bucur în continuare că am fost apreciată şi stimată în meseria pe care am făcut-o”. Acum, când plec de acasă, din Mărăţei, spre centru, mi-e dor să intru în magazin Maricica Mitrea este una dintre vânzătoarele complexului care au deschis, practic, magazinul. Pe tinerele femei de atunci nu le-a aşteptat nimeni cu flori. Era frig şi au încălzit cu munca lor marele magazin de la care, cele mai multe, au ieşit la pensie. „Lucram la raionul d elenjerie intimă, de la scări, pe stânga. Oricât ar fi fost de greu, când veneam la magazin, veneam ca la distracţie. Am fost la Unic din prima zi. Aveam 24 de ani şi-miamintesc că era fosrte frig. A fost o atmosferă extraordinar de frumoasă. Lucram cu drag, cu dăruire. Am iubit meseria de vânzător ca pe mine însămi. Cărma mărfurile în spate, ne ajutam, ne înţelegeam unii pe alţii. Am lucrat la toate raioanele. În 1997 am ieşit la pensie. Acum, când plec de acasă, din Mărăţei, spre centru, mi-e dor să intru în magazin”. Era multă muncă, dar şi o mare plăcere Rodica Nistor a deschis, deasemenea, magazinul, în prima zi, alături de ceilalţi 49 de colegi. „Era atât de frig!”, îşi aminteşte ea. „Dar lucram cu mare plăcere. Nu exista discordie între noi, noi am rămas legaţi până la sfârşit. Când am preluat raionul de galanterie, aveam 21 de ani. Gestiune mare! Luea spunea: cum să daţi aşa raion mare unei fete aşa tinere? Trebuia să nasc, şi de acolo, de la galanterie, m-a luat salvarea. Nu se ferea nimeni de muncă!”. Rodica Nistor a predat lui Vasile Ouatu „unicul” în 1989. Poate una din cele mai mari realizări ale sale este participarea, timp de 3 luni, la cursurile susţinute de marele de om de ştiinţă Ana Aslan. „Cred că a fost cea mai mare bucurie. Dânsa ne spunea: „A fi comerciant este egal cu a fi actor”.
Mariana OLTEAN TUDOSE