* Directorul adjunct al Agenţiei Loto Piatra Neamţ adoră suberecul şi baclavaua
După o carieră militară de succes în Armata Română, ofiţerul Emil Emirali a lăsat cazarma pentru munca de birou şi, de mai bine de 9 ani lucrează la Sucursala Loteriei Române din Piatra Neamţ, unde şi-a încercat norocul, şi chiar a reuşit să ajungă al doilea om ca funcţie, după Vasile Nechita. Vorbeşte puţin limba turcă, pe care a prins-o din zbor de la tatăl său, căruia i-a promis că va ajunge ofiţer în armată. Cu mulţi ani în urmă, tatăl său a plecat din Constanţa, unde a locuit cu părinţii lui de origine turcă, şi s-a mutat la Viişoara, unde şi-a întemeiat o familie. Acolo a copilărit Emil Emirali, împreună cu fratele mai mic şi sora mai mare. După terminarea liceului şi a stagiului militar, din 1987 şi până-n 1990, a urmat Şcoala Militară de la Sibiu, pe care a absolvit-o cu gradul de locotenent. A fost repartizat să lucreze la unităţi militare din Braşov, Miercurea Ciuc, şi Odorheiul Secuiesc, unde a locuit cel mai mult, adică până în anul 2003.
Din 2001 şi până în 2004, a urmat Academia Trupelor de Uscat de la Sibiu, cu specializarea management. În acel an a hotărât să treacă în rezervă: ”Din 2004, m-am lăsat de militărie şi am revenit la Piatra Neamţ. Întâmplarea a făcut să trec pe la o agenţie loto pentru a juca un bilet. Iar acolo, în vitrină, am observat un anunţ de angajare, ca agent comercial. A doua zi am fost şi am depus o cerere la sediul Loteriei din Piatra Neamţ şi am ocupat acel post. Din atunci lucrez la Loteria Română. Acum ocup funcţia de specialist marketing, îmi place ceea ce fac şi colectivul cu care lucrez. Sper ca într-o zi să reuşesc să vizitez Turcia. Nu vorbesc aşa de bine limba turcă, ştiu doar ce am învăţat de la tatăl meu, care era de religie musulmană şi păstra tradiţiile şi obiceiurile. Îmi amintesc că se ruga în fiecare seară şi ţinea post timp de o lună de zile, de Sărbătoarea Ramadanului. Eu sunt ortodox şi nu prea cunosc datinile turceşti. De exemplu, o nuntă durează 3 zile, începând de joi dimineaţă, până duminică dimineaţă. Dacă aş fi ajuns în Turcia, poate aş fi avut ocazia să văd astfel de petreceri pe viu şi să mănânc mâncăruri tradiţionale. Îmi place suberecul, o plăcintă cu carne de miel, dar şi baclavaua. De câte ori am ocazia, merg cu familia la restaurantele turceşti din Piatra Neamţ”.
Pe lângă cariera de succes, Emil Emirali are şi o familie minunată, pe care o iubeşte foarte mult. Fata cea mai mare este în anul III la Facultatea de Medicină din Bucureşti, iar cea mai mică, în clasa a IX-a la Liceul Petru Rareş din Piatra Neamţ.
Valentin ANDRIEŞ
