Eliberarea condiționată a „ideilor extravagante”

Proaspăt eliberat condiționat și înainte de-a se îndrepta spre proprietatea de la Cornu, fostul premier Adrian Năstase a ținut să informeze nația nerecunoscătoare că a „rămas același” și că este „întărit”. Nu ar fi, aici, nicio știre, în afară de însăși eliberarea sa condiționată, dacă nu am ști că, orice s-ar spune, perioada petrecută în închisoare transformă fundamental orice om (în rău sau în bine) și că „întărirea” de care vorbește Adrian Năstase nu prea-i mai poate fi de ajutor, câtă vreme, cel puțin pentru o perioadă bunișoară de acum înainte, nu va mai putea deține vreo demnitate sau funcție publică. Cred însă că știrea ar putea fi identificată în faptul că, imediat după aceste declarații, Năstase a eliberat, în mod condiționat – tocmai spre a atrage atenția, din nou, asupra rolului politic pe care l-ar putea juca „din umbră” – o alta, cu mult mai interesantă, și anume aceea în care și-a făcut publice „ideile extravagante”. Două dintre acestea atrag atenția, din punctul meu de vedere: cea care subliniază necesitatea unor „alegeri parlamentare anticipate, care să construiască un parlament solid” și aceea potrivit căreia „din când în când, este nevoie de o amnistie fiscală, după cum este nevoie și de o lege a grațierii”. Am putea spune că sunt simple opinii, nu niște „idei extravagante”, după cum însuși cel care le-a eliberat declarativ le-a denumit. Am însă convingerea că Adrian Năstase știe ce spune, câtă vreme perioada petrecută în pușcărie nu i-a atenuat simțul politic. Ba aș spune că i l-a acutizat, mai cu seamă pentru că este conștient de faptul că, deși condamnarea pe care a primit-o îl ține departe de scenă, nu îi poate interzice să se poziționeze în spatele acesteia.

„Ideile extravagante” care au ieșit din închisoare, condiționat, deodată cu posesorul lor ar putea anunța o viitoare strategie a principalului partid care asigură, în prezent, guvernarea României. Iar asta pentru că, dacă avem în vedere posibilitatea provocării unor alegeri generale anticipate, e limpede că aceasta ar putea fi dispusă, prin dizolvarea Parlamentului, numai de către viitorul președinte al României, întrucât, potrivit Constituției, mecanismul nu poate funcționa în ultimele șase luni ale mandatului prezidențial. Condiția necesară și suficientă pentru ca această extravagantă idee a „strategului” Adrian Năstase să fie pusă în practică ar fi, așadar, ca Victor Ponta, „pupilul” său și candidatul PSD la prezidențialele din acest an, să câștige alegerile, ceea ce, încă, este improbabil. Pe aceeași linie, dacă luăm în considerare problema amnistiei fiscale – deja instituită de șeful actualului guvern în cazul unor pensionari de la care statul încerca să-și recupereze banii încasați nelegal – aceasta ar putea aduce în lumină posibilitatea ca partidul pe care și Năstase l-a condus să inventeze, în scurt timp, o nouă modalitate de a colecta bani: aministiații fiscal ar putea „contribui” la susținerea unei asemenea „politici publice” orientând sume consistente către politicieni. Doar așa, „din când în când”, adică, de exemplu, în anii electorali. Mai mult, o eventuală lege a grațierii le-ar permite infractorilor politici aflați încă în libertate să-și elibereze colegii și prietenii care, între timp, au ajuns în spatele gratiilor, astfel încât marea și frumoasa familie politică, aceea care ne-a condus în sfertul de veac postcomunist, să fie reunită.

Desigur, vom avea posibilitatea de a urmări dacă „ideile extravagante” anunțate de Adrian Năstase vor fi instrumentate de colegii și prietenii din PSD care i-au aplaudat eliberarea. Iar de va fi ca ele să se întâmple în practică, lucrul acesta va garanta că, într-adevăr, fostul premier a „rămas același” și este „întărit”. Adică incorigibil.

Prof.univ.dr. Daniel Șandru