*Povestea de viață a „Domnei Trandafir“ a fost inclusă, recent, în „Albumul monografic al comunităților Margina Sat și Zorani“
Îndrăgita educatoare Veronica Filip, cea care a dat numele Grădiniței nr. 2 din cartierul Precista, este renumită nu doar pe plan local, ci și național. Recent, impresionanta poveste de viață a doamnei Filip a fost inclusă în „Albumul monografic al comunităților Margina Sat și Zorani“, lucrare apărută la Editura Nagard din Lugoj, sub semnătura profesorilor Mărioara și Napoleon Ceaușescu.
Fiică a preotului martirizat Anton Cernăuțeanu, Veronica Filip s-a refugiat în timpul Primului Război Mondial la mătușa sa, Nadia Petcov, în satul Margina, împreună cu mama și cu cele două surori.
„Calvarul familiei Cernăuțeanu a început din Basarabia, în anul 1940. Părinții, preot Anton și Alexandra, împreună cu cele trei fiice, au părăsit localitatea natală Șagan – Cetatea Albă, au ajuns la Chișinău, ca să fie repatriați în România. Între timp, granița spre țară se închisese. Un grup de preoți, printre care și Anton, s-au adresat lui Stalin cu un memoriu pentru a le aproba ca ei și familiile să treacă granița în România. Răspunsul lui Stalin a fost un ordin de arestare a întregului grup de preoți și deportarea lor în Siberia, de unde nu s-au mai întors“, explică autorii.
În 1995, Adunarea Eparhială a Mitropoliei Basarabiei a întocmit lista preoților basarabeni martirizați în timpul ocupației sovietice. Între cei 45 de preoți martirizați s-au găsit și cei trei frați, Anton, soțul Alexandrei, Petre și Vladimir Cernăuțeanu.
„Am reușit să trăim toate trei alături de mama, care a fost, pentru noi, o eroină. A trăit pentru noi până la 91 de ani. Purtăm recunoștință și unchiului Sașa și mătușei Nadia, în preajma cărora am petrecut cele mai frumoase vacanțe de vară, ca eleve. Am locuit în multe sate din Banat, nu le putem uita, dar comuna Margina va avea un loc aparte în inimile noastre“, spune Veronica Filip.
Premieră mondială: jocuri logico-matematice predate la grădiniță
Ajunsă la Piatra Neamț în anul 1951, a terminat anul al IV-lea la Liceul Pedagogic, devenind, peste ani, directoarea Grădiniței cu orar redus nr. 2 din Piatra Neamț. A inițiat echipa de Teatru de Păpuși cu elevele Liceului Pedagogic, cu care a participat la Festivalul Național de la București, obținând locul întâi. A participat la realizarea experimentului cu tema „Jocuri logice“, condus de profesorul Gheorghe Eftimie, pentru care a creat materialele specifice. „Am avut bucuria să primesc vizita a patru profesori din Moscova, care m-au asistat la clasă, rămânând profund impresionați de rezultatele acestui experiment. Văzând cât de grele sunt exercițiile, noaptea cream elemente de joc, în așa fel încât să atenuez efortul intelectual al copiilor, să le captez atenția și să-i fac pe copii să se concentreze. Rezultatele au fost uluitoare. Și astăzi mă întâlnesc pe stradă cu cei care atunci erau copii. Mă sărută și îmi mulțumesc pentru că am lucrat cu ei acele exerciții, care i-au ajutat să-și dezvolte capacitatea intelectuală și gândirea logică. Am prezentat jocurile și în alte orașe ale țării. La Bacău, de exemplu, în fața unui auditoriu format din 600 de persoane, am urcat pe o scenă și am făcut o demonstrație de măiestrie matematică“, își amintește doamna Veronica.
Între performanțele „Doamnei Trandafir“ se numără și inițierea colțului folcloric intitulat „Casa bunicii“, precum și realizarea hărții României cu portul popular, a dioramei muntelui Ceahlău, a dioramelor cu cele patru anotimpuri și a machetelor pentru diferite povestiri.
„Când am ajuns educatoare la grădinița care azi îmi poartă numele, mi-am dorit ca acest loc să fie nu doar un spațiu de învățământ, ci și un loc unde copiii să-și formeze deprinderi esențiale pentru tot restul vieții lor. Astfel, gândindu-mă la copilăria mea, am făcut la intrare, „ograda bunicii“. Am adus fântână, cu o cumpănă și o căldare. Apoi, am îmbrăcat caloriferul într-un cuptor și am pus acolo un fier de călcat cu talpă, precum și alte obiecte rustice. O ușă care nu se închidea a fost dată jos, îmbrăcată în lemn de stejar și din ea am făcut poarta țărănească de la intrare în curtea bunicii. «Camera bunicii» era dotată cu o măsuță joasă de lemn și cu scăunele de lemn, cu blide, străchini și linguri de lemn… ca la țară! În așa fel încât copiii să învețe de unde se trag, care le sunt rădăcinile. Apoi, doi pictori renumiți au pictat în relief Ceahlăul cu Toaca.
Mai mult decât atât, am fost la fabrica de lemn și am dat comandă de un mobilier pentru un apartament la scara copiilor“, mai spune Veronica Filip.
Pentru întreaga activitate, în premieră națională, Grădinița nr. 2 din Piatra Neamț, pe care a slujit-o cu credință și devotament, a primit numele „Veronica Filip“.
„Cred că este unicat în România ca o grădiniță să poarte numele unei educatoare în viață. Este un exemplu pe care și alte unități de învățământ sau din alte domenii de activitate l-ar putea urma, atunci când un conducător se dăruiește, cu toată capacitatea lui de muncă și cu toată ființa, activității pe care o desfășoară“, concluzionează autorii lucrării.
Dincolo de numele unei grădinițe, Veronica Filip este un nume predestinat să marcheze truda atâtor generații de educatoare care s-au aplecat, cu răbdare și dragoste, asupra a ceea ce are omul mai sfânt pe pământ: copilul.
Irina NASTASIU
O MARE DOAMNA !
UN DASCAL DEOSEBIT!
Mi-a calauzit pasii acum vreo 47 ani!