După 12 ani,
* Magistratul, aflat acum la pensie, a primit despăgubiri de 4500 de euro
* În 2002, cotidianul România liberă a publicat două articole în care Elena Lavric era acuzată că a falsificat rechizitorii şi a trimis un om nevinovat la închisoare
După 12 ani de când a fost catalogată drept “procuror măsluitor” şi “rebut profesional” în cotidianul România liberă, procuroarea Elena Lavric a câştigat procesul împotriva statului, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Între timp, magistratul s-a pensionat, aşa că repararea reputaţiei profesionale nu-i mai foloseşte, în schimb îi pot folosi cei 4500 de euro pe care îi va primi drept despăgubire.
Conform deciziei CEDO “statul a încălcat dreptul la viaţă privată al doamnei Lavric, prevăzut în art. 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, prin exonerarea răspunderii unui jurnalist pentru două articole în care acesta a criticat în termeni excesivi activitatea reclamantei, aducându-i atingere reputaţiei”.
Jurnalistul Silviu Alupei a publicat, în 2012, două articole – „Corupţie judiciară. Procuroarea Lavric a falsificat două rechizitorii” şi „Elena Lavric – procuroarea care falsifică rechizitorii”, în care a relatat despre o femeie (A.B.), cercetată în două cauze distincte, şi trimisă în judecată. În unul dintre dosare, inculpata a fost iniţial condamnată şi, ulterior, achitată parţial, iar în cel de-al doilea s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, ceea ce l-a determinat pe ziarist să fie extrem de critic şi de acid la adresa procuroarei. Elena Lavric l-a dat în judecată pentru calomnie şi, în primă instanţă, a câştigat daune de 10 milioane de lei vechi la vremea aceea, plus amendă penală pentru Silviu Alupei. Ulterior, însă, toate instanţele superioare l-au achitat pe jurnalist, considerând că el a făcut doar “judecăţi de valoare” în virtutea dreptului la liberă exprimare.
Procuroarea nu s-a descurajat şi a făcut acţiune la CEDO împotriva României, iar pe 14 ianuarie 2014 i s-a dat câştig de cauză, Curtea constatând că „nu există îndoială că într-o societate democratică indivizii au dreptul să comenteze şi să critice administrarea justiţiei şi oficialii implicaţi în înfăptuirea ei. Cu toate acestea, o astfel de critică nu trebuie să treacă de anumite limite, întrucât este în interesul public ca procurorii, precum şi judecătorii, să se bucure de încrederea publicului. Se poate deci să fie necesar ca statul să îi protejeze de acuzaţii nefondate”.
Mai mult, CEDO a conchis că jurnalistul a depăşit limita judecăţilor de valoare: „În cauza de faţă, Curtea nu este convinsă că afirmaţiile făcute de jurnalistul A.S. pot fi considerate pure judecăţi de valoare. Curtea notează că articolele în cauză conţineau acuzaţii cu privire la o conduită nelegală şi improprie a reclamantei. Astfel, jurnalistul afirma, în special, că reclamanta, exercitând funcţia sa de procuror, a abuzat de prerogativele sale şi i-a adus lui A.B. acuzaţii în mod nelegal. De asemenea, a mai afirmat că reclamanta a fost implicată în luare de mită şi în falsificarea rechizitoriilor cu privire la A.B. Aceste acuzaţii reprezintă, în viziunea Curţii, afirmarea unor fapte în legătură cu care instanţa naţională de ultim grad nu a solicitat dovezi relevante”.
Judecătorii CEDO i-au mai găsit o vină jurnalistului şi anume aceea că nu s-a delimitat clar de opiniile reclamantei A.B. – pe care a citat-o în textele sale – şi nu a luat în considerare faptul că femeia îşi exprima propriile păreri cu privire la justiţie, fără să aibă în spate rapoartele unor instituţii.
Pe parcursul zilei de ieri am încercat, în repetate rânduri, s-o contactăm pe procuroarea Elena Lavric, pentru un punct de vedere, însă nu a răspuns apelurilor telefonice.
Cristina MIRCEA
Elena Lavric: „Cam târziu, dar s-a făcut un pic de dreptate!”
Procuroarea Elena Lavric ne-a declarat, aseară, că procesul ei cu Silviu Alupei a fost un adevărat război al nervilor: „A obţinut strămutare la Călăraşi, apoi a obţinut strămutare la strămutare, ceea ce nu se întâlneşte des nici măcar în România. Apoi m-am trezit cu el în birou, ameninţându-mă să-mi retrag plângerea şi l-am poftit afară. Speţa era despre un magazin din Piaţa Dărmăneşti, pe care o femeie l-a cumpărat cu acte în regulă, iar Anica Braşoveanu, cea pe care am cercetat-o, a refuzat să părăsească spaţiul, ba l-a mai şi distrus. În ciuda faptelor, Anica Braşoveanu a primit numai NUP-uri, iar femeia care a cumpărat a rămas şi astăzi proprietară doar pe hârtie. Am fost singura care i-am dat dreptate şi atunci s-au îndreptat împotriva mea. După articolele lui Alupei am avut 4 anchete care au stabilit că nu mi se poate imputa nimic profesional. Dar la vremea aceea nu exista instituţia apărării reputaţiei prin CSM, aşa că m-am adresat CEDO, pentru că nu aveam altă cale. N-am păstrat toate bonurile de benzină pentru deplasările la Călăraşi şi nu am cerut daune materiale pentru că nu avem cum să le dovedesc. Nici daune morale nu am cerut, ci am lăsat să aprecieze instanţa. 4500 de euro nu este o sumă mare, dar este, totuşi o reparaţie. Am făcut plângerea la CEDO în 2005, aşa că procesul a durat ceva timp. Cam târziu, dar s-a făcut un pic de dreptate!”.
Elena Lavric s-a pensionat în 2009. Cu un an înainte a fost declarată procurorul cu cele mai multe rechizitorii din sfera micii corupţii şi a fost felicitată personal de Laura Codruţa Kovesi pentru locul I pe ţară, pe care l-a obţinut. Pe plan local nu s-a făcut vâlvă atunci. De teamă. „Mă gândeam că am să atrag din nou atenţia asupra mea şi nu voiam să devin ţinta altor atacuri, aşa că am preferat să tac. Cine mă cunoaşte şi ştie cum mi-am făcut meseria de procuror de-a lungul întregii mele cariere nu avea cum să creadă articolele lui Silviu Alupei care a venit de câteva ori la Piatra Neamţ, a provocat scandalul şi pe urmă nu l-a mai văzut nimeni”, a conchis Elena Lavric.