La înmormântarea părintelui au participat opt ierarhi, sute de preoţi, mii de monahi şi monahii, precum şi zeci de mii de credincioşi din toată ţara
S-au împlinit, pe data de 2 decembrie, 20 de ani de la moartea părintelui Cleopa Ilie, unul din cei mai mari duhovnici şi predicatori ai României.
La înmormântarea părintelui au participat, pe un ger cumplit, opt ierarhi, sute de preoţi, mii de monahi şi monahii, precum şi zeci de mii de credincioşi din toată ţara. Această prezenţă record a pelerinilor la mănăstirea Sihăstria era dovada vie a evlaviei pe care poporul binecredincios o manifesta faţă de marele duhovnic.
Nici o singură lopată de pământ nu a fost aruncată pe sicriul părintelui Cleopa. Credincioșii l-au îngropat cu mâinile goale, aruncând fiecare câte o mână de țărână, până ce groapa a devenit mormânt. După cum povestește o măicuță, pământul acela face acum parte din trupul preotului și oferă tămăduiri sufletești și trupești celor ce îl ating.
Ucenic al părintelui Paisie Olaru
Părintele Cleopa s-a născut la 10 aprilie 1912, în comuna Sulița din județul Botoșani, într-o familie de țărani. A primit la botez numele Constantin, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei lui Alexandru Ilie. A urmat cursurile școlii primare în satul natal, după care a făcut trei ani de ucenicie duhovnicească la schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea.
În decembrie 1929 s-a alăturat obștii schitului Sihăstria, împreună cu fratele mai mare, Vasile. Cei doi au fost primiţi, pe data de 12 decembrie 1932, de ziua Sfântului Ierarh Spiridon, în obștea schitului. În 1935 a fost luat în armată, în orașul Botoșani, iar în 1936 s-a întors la schit și a fost uns în monahism pe 2 august 1937, primind numele călugăresc Cleopa. În iunie 1942 a fost numit locțiitor de egumen, din cauza stării precare de sănătate a starețului Ioanichie Moroi.
Pe 27 decembrie 1944 a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 a fost hirotonit ieromonah de către Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareț al Mănăstirii Neamț. Ulterior, a fost numit oficial egumen al Schitului Sihăstria.
În beciurile Securităţii
În 1947, Schitul Sihăstria a fost ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul Cleopa Ilie a fost hirotesit arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu. În 1948, fiind urmărit de Siguranță, s-a retras pentru șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar pe 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie a fost numit stareț al Mănăstirii Slatina din județul Suceava, unde se transferă alături de 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian Marina.
A întemeiat la Mănăstirea Slatina o obște care număra peste 80 de persoane. Între 1952 – 1954 a fost urmărit de Securitate și s-a retras în Munții Stânișoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După doi ani a fost readus în mănăstire, din dispoziția Patriarhului Justinian.
Din această perioadă, s-a păstrat o mărturie cutremurătoare a părintelui Cleopa, despre clipele de coşmar petrecute în beciurile Securităţii: „Odată am fost arestat de Securitate la Mănăstirea Slatina şi apoi dus la Fălticeni. Aici am fost bătut şi băgat într-un beci în care ardeau câteva sute de becuri. Toţi care intrau acolo ieşeau aproape nebuni. M-au băgat şi pe mine, ca să-mi pierd minţile. Nu mai vedeam cu ochii şi nu mai puteam de căldură. Atunci mi-am coborât mintea în inimă cu rugăciunea lui Iisus. După o oră m-au scos și s-au mirat toți că încă mai vorbeam și mergeam fără să mă țină nimeni”. (Arhim. Ioanichie Bălan – „Viaţa părintelui Cleopa Ilie”)
În 1956 a revenit la metanie, iar în primăvara anului 1959 s-a retras pentru a treia oară în Munții Neamțului, unde și-a petrecut următorii cinci ani. A revenit la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obști, povățuind fără întrerupere atât călugări, cât și mireni, timp de 34 de ani.
Părintele Cleopa este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Sihăstria, având pe cruce mențiunea „mare duhovnic și predicator“. În același loc își duc somnul de veci alți duhovnici vestiți, precum părintele Paisie Olaru sau părintele Ioanichie Bălan, dar și renumitul pictor bisericesc român de origine ucraineană Irineu Protcenco, autorul celebrei icoane „Tânguirea Maicii Domnului“.
Irina NASTASIU
