Numele a 15 torţionari nemţeni ai Securităţii au fost făcute recent publice, pe site-ul www.comunism.ro, în cadrul unui proiect realizat cu sprijinul Academiei Civice, Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei şi Consiliului Naţional al Studierii Arhivelor Securităţii.
Între călăii care au anchetat şi schingiuit pe oponenţii regimului bolşevic se numără şi locotenentul Avram Iuclea, originar din Piatra-Neamţ, şeful departamentului de Anchete Penale de la Securitatea din Huşi.
În 1950, temutul Iuclea a anchetat nouăsprezece elevi de la Liceul „Cuza Vodă” din Huşi, care înfiinţaseră Grupul Clandestin Anticomunist, constituit după modelul grupărilor anticomuniste subversive existente, la momentul respectiv, în ţară.
Arestată pentru că a scris o poezie împotriva lui Stalin
Una din supravieţuitoarele acestui grup este Constanţa Moisina din Piatra-Neamţ, astăzi în vârstă de 80 de ani. Arestată la doar 15 ani, pentru că a scris o poezie împotriva lui Stalin, Constanţa Moisina a trecut prin teroarea bolşevică, fiind bătută, umilită, terorizată, însă mărturisindu-şi cu demnitate crezul. Durere pierderii părintelui drag, căzut la datorie în cumplita bătălie de la Ţiganca, din vara anului 1941, când armata română trecuse Prutul pentru eliberarea Basarabiei, a determinat-o pe Constanţa Moisina să-şi exprime, fără rezerve, împotrivirea faţă de asasinii tatălui său, care preluaseră conducerea ţării noastre. A făcut parte dintr-un grup de rezistenţă împotriva lui Stalin, constituit în cadrul Liceului „Cuza Vodă” din Huşi, însă curajul mărturisirii i-a costat scump pe cei 19 copii, care au fost întemniţaţi, unii dintre ei ajungând chiar şi la Canal…
În închisoare, Constanţa Moisina a ţesut o poezie, pe o batistă albă, folosindu-se de un ac făcut dintr-un os şi de fire scoase din bluza sa. O poezie tulburătoare, care vorbeşte despre darul sfânt al libertăţii, un dar pe care astăzi cei mai mulţi dintre noi nu mai ştim să-l preţuim, la adevărata sa valoare.
„La Gazeta de perete erau afişate tot felul de articole care proslăveau regimul bolşevic, aflate sub celebrul slogan:”Stalin şi poporul rus/libertate ne-au adus!”. Rolul nostru era să rupem acele articole. Probabil au fost şi alte forme de protest, dar eu nu le ştiam. Cert este că prietenii mei erau bănuiţi că aveau legături cu grupul de rezistenţă al studenţilor ieşeni. În ceea ce mă priveşte, am fost arestată pentru că am scris o poezie împotriva lui Stalin şi a ruşilor. Pe când aveam vreo 6 – 7 ani, tatăl meu a fost ucis în război de către ruşi, la Ţiganca, în vara anului 1941, când armata română a trecut Prutul, pentru eliberarea Basarabiei. A fost un lucru pe care nu l-am putut uita toată viaţa şi a fost şi motivul care a stat la baza urii mele faţă de ruşi şi faţă de Stalin. La un moment dat, în acest grup de prieteni se afla şi un fiu de ţăran care a fost pus de Securitate să ne urmărească, iar în noapte de 4 spre 5 mai 1950 am fost arestată, nu înainte ca securiştii să-mi percheziţioneze locuinţa, în căutarea poeziei. Mama, însă, aflase de poezie cu ceva timp înainte şi o ascunsese bine sau chiar o distrusese. Probabil că, dacă securiştii ar fi găsit-o, aş fi încurcat-o mult mai rău!…
În aceeaşi noapte, au mai fost arestaţi 18 elevi din grupul nostru. Eu eram singura fată. Am fost duşi, mai întâi, la Securitate, unde am fost anchetaţi. Anchetatorul – un locotenent evreu pe care-l chema Iuclea – a fost foarte brutal, am fost bătută, umilită, ţinută la izolare… Câţiva băieţi din grupul nostru au evadat. Unii dintre ei au ajuns foarte departe şi au scăpat, dar vreo doi au fost prinşi. Au fost zdrobiţi în bătaie şi au făcut şi şase ani, la Canal…”, povesteşte Constanţa Moisina.
Denunţaţi de unul din membrii grupului
Grupul de rezistenţă de la Liceul „Cuza Vodă” din Huşi a fost înfiinţat, la 24 noiembrie 1949, de elevul de clasa a IX-a Valeriu C. Neştian, având ca ţel boicotarea şedinţelor de îndoctrinare comunistă, ruperea afişelor progresiste, distrugerea portretelor lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin, difuzarea textelor interzise din Eminescu, Pârvan şi Iorga, încurajarea elevilor la atitudine demnă şi naţionalistă.
„În mai 1950, din cei 20 de membri ai grupului 19 au fost arestaţi. Al douăzecilea era cel care îi denunţase, Vasile Caraiman, şi care a ajuns peste ani colonel de Securitate. Elevii au fost bătuţi în timpul anchetei la Securitatea Huşi de locotenentul Iuclea (în anul următor Iuclea a fost demascat de coreligionarii pe care îi torturase în ghetourile din Transnistria). În noaptea de 15 iunie 1950, cinci dintre elevi au reuşit să evadeze din beciurile Securităţii, dar au fost prinşi după 5 zile. Neştian a fost condamnat de Tribunalul Militar Constanţa la 5 ani închisoare (sentinţa 465/14 aprilie 1951). O parte din detenţie la penitenciarul Galaţi, lagărul Peninsula, penitenciarul Aiud şi minele de la Cavnic. A fost eliberat la 4 mai 1955. Din cauza persecuţiilor Securităţii, a trebuit să facă facultatea când la zi, când la seral, când într-un oraş, când în altul, şi a obţinut foarte greu o catedră după absolvire.” (potrivit www.procesulcomunismului.com)
„Gradaţii ne loveau cu paturile armelor, pe unde nimereau…”
Arestarea s-a datorat faptului că elevii pregătiseră, pentru ziua de 10 mai, o manifestaţie proregalistă. Iată, potrivit www.comunism.ro, cum a decurs interogatoriul lui Neştian, susţinut de anchetatorul Iuclea:
„Eu îţi vorbesc muncitoreşte. Dacă spui totul, de jos până sus, scapi usor. Dacă nu, os din tine nu rămâne neîntors. Noi suntem oameni cu cei care-s cu noi. Faţă de ceilalţi, închisoarea pe viaţă. Un coltuc de pâine pe zi şi apă. E clar?“ L-a bătut în mai multe rânduri pe Neştian. Iată-l pe acesta consemnând o altă asemenea bătaie:
„A doua luare de contact a fost mai cumplită. Bătaia la palmă. Cu aceleaşi instrumente bătea Iuclea fără să ostenească.”
Când elevii au încercat să evadeze, tot Iuclea a condus comando-ul care i-a prins:
„După percheziţia de rigoare, asortată cu palme, pumni, ghionturi, suntem legaţi unul de celalalt cu o funie procurată chiar de gazdă. Scoşi pe uliţă, în dimineaţa proaspăt spălată de ploaia de peste noapte, mergeam spăşiţi abia târându-ne picioarele. Gradaţii ne loveau cu paturile armelor, cu ţeava revolverului în piept, în burtă, pe unde nimereau.”
Un an mai târziu, fosta lui victimă s-a trezit tovarăş de suferinţă în închisoare cu propriu-i călău. A aflat de la camarazi explicaţia. În Iaşi, evreii îl recunoscuseră şi-l denunţaseră pe pe Iuclea, ca fiind cel care-i schingiuise în ghetou, în Transnistria…