Nu ştim cum apar ziarele în Lumea de Apoi, dar cred că nu au nimic din superficialitatea lumii noastre. Că acolo e domnu` Viorel, cel mai artist dintre toţi cei care au încropit ziare în lumea noastră şi în fiecare rană a cuvintelor pune o picătură de sînge strecurat prin duh. De un an de zile, în lumea de dincolo stelele nasc stele vii şi nourii nasc ploi vii şi florile nasc seminţe vii. Că de un an de zile cel care pansează cu cuvinte rănile veşniciei este domnu` Viorel.
Un an? Cînd a trecut un an? Sau: cînd a trecut o viaţă? Am constatat în acest an că sîntem la fel de muritori ca oricare fiinţă de sub stelele acestea care îmbătrînesc în numele nostru.
Nu ne facem iluzii, nu vă faceţi iluzii. Timpul rămîne aceeaşi convenţie care nu decontează nici o speranţă.
Domnu` Viorel, după ce te-ai obişnuit cu veşnicia, ţie îţi este uşor. Noi nu ne învăţăm nici măcar cu clipa, care e tot mai grea în inconsistenţa ei. Că poţi ridica cu spatele Pămîntul, dacă eşti Atlas, dar nu poţi să ridici cu spatele un nor dacă nu ai o aripă de sprijin.
Ce am făcut în acest an? Ne-am tîrît. Ca oamenii care se sperie de fiecare bătaie mai hotărîtă a clipei la fereastra inimii.
Voi, cei din veşnicie ne bateţi cu flori şi noi nu pricepem că aţi ajuns la liman.
Ne bateţi cu rouă şi noi nu înţelegem limbajul apei strecurate prin lumina dimineţii.
Ne bateţi cu stele noaptea şi noi nu vedem ploaia de stele datorită amărîtelor noastre de vise care nu pot pluti din cauza lutului inimii care atîrnă.
Domnu` Viorel, în ediţia de veşnicie a ziarului pe care îl faci, te rog să imprimi pe un colţ, ca un salut, o lacrimă de prieten.
Adrian Alui Gheorghe
24 aprilie 2014
Daca domnul Viorel a avut duhovnic, a fost spovedit, impartasit, are inntradevar o LUME FRUMOASA de APOI…Altfel, Dumnezeu sa il ierte!Hristos a inviat!